Lui Andrei

[Romita Malina Constantin]

Îl văd un bărbat în devenire
care va planta un copac lângă casă
şi va muri de sete 
pierzând pe rând cifrele 

mi se pare că paşii i se întorc în mine
că e propria mea trâmbiţă încă neatinsă
încă nejertfită
iar iubirea mi se aşază în mâinile lui 
şi începe să se transforme în perlă
nimic nu mă spală mai mult ca numele din care mă strigă
visele capătă ochi de pasăre 
şi mă îmbrac în cântec 
strângând facerea lumii în semnul crucii atins pe frunte

în fiecare dimineaţă mă întreabă de ce hârtiile mele rămân tot albe
de ce frigul a descheiat naşterea
şi de ce miroase a busuioc ca la Bobotează în încăpere

uneori plouă peste carnea transformată în arcă 
şi îngenunchez pentru a-l învaţa zborul
dinlăuntru îngână iarba şi îi vorbesc îngerii
care uneori sunt grăbiţi

...şi plânge

[Mihaela Roxana Boboc]

Se simte dragostea de mamă. E febrilă, e puternică, e nostalgică. Pe scurt, o relație specială.

[Romita Malina Constantin]

Va multumesc din suflet! E prima poezie adresata fiului meu care a trecut de la copilarie la adolescenta.

[Ion Lazăr da Coza]

Foarte frumoasă poezie. Sensibilă.

La mulți ani, zmeului!

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

iar iubirea mi se aşează în mâinile lui 
şi începe să se transforme în perlă
nimic nu mă spală mai mult ca numele din care mă strigă
visele capătă ochi de pasăre 
şi mă îmbrac în cântec 
strângând facerea lumii în semnul crucii atins pe frunte

Superb, Mălina! „La mulți ani” lui Andrei!

[Chris]

Frumos Mălina, La mulţi ani Andrei! :))

[gina zaharia]

și plânge...:)

coala ta albă adună perlele

ploaia le așază în încăperea din care-ți strigă numele

frumos, Mălina!