Lacrima trecerii
Lasă-mi, Doamne, o petală
de timp,
blochează alarma cu îngeri
ce nu dorm,
ca s-aud în iarbă
plânsul florilor,
ștrangulate de vânt,
renăscute de mersul
ploilor de demult.
Conjugă-mi, Doamne,
verbul ,,a fi”,
gândul că sunt,
revelația că ești
și întârzie moartea…
sau fă-i un statut:
să n-o mai primim
fără bon de rând, la visare.
Să-i fie și ei trecerea,
prin firul de lacrimă,
al unui bătrân,
al unei mame,
al unui neam –
legământ de mister,
Universul din nou creând…
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Februarie 8, 2018 la 3:29am
-
petală de timp - atât de uzitat!
gândul că sunt,
revelația că eștiAici prea aduce a Nichita.
Doar semn de lectură.
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 6, 2018 la 6:31pm
-
Am rezonat cu mesajul transmis. Poate modul în care ai conceput acest text mai trebuie revăzut.
Am citit cu interes.
-
Comentariu publicat de TACITUL pe Februarie 6, 2018 la 2:38pm
-
Textul acesta e un fel de lălăială...
J' Arrive!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 6, 2018 la 10:12am
-
O rugăciune înflorită cu metaforă. Ultimul vers dăunează cel mai mult textului. E din altă poveste.
Semnul meu,
Sofi
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 6, 2018 la 2:21am
-
Început... zaharicos - continuarea fără vibrație.
da Coza
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE