Iubito, pasărea mea măiastră

[Petre Ioan Crețu]

(Var. 2.0)

cum scormonim înfrigurați măruntaiele timpului
ori ridicăm în spatele ochilor ziduri înalte
atât de înalte încât
să nu iasă din noi pic de lumină
apoi amuțim
privirea se sfarmă brusc de fereastră

uliul cu pene pătate ce zbor
și cum năvălește peste noi
până în ficați
explodau tot felul de lucruri ciudate
plăpânde amintiri  firave renașteri
înainte de a ști de a fi de a cerși
uf, câți ani am murit degeaba pe furiș
nimeni nu-și va mai aminti de am fi fost
flutură vântul în tâmple aripi fără rost

a crescut frigul în noi peste seamăn
Doamne cât de departe suntem în noi
câtă sete ne-a crescut adânc în oase
pe sub piele pe sub coaste
și câtă ploaie am risipit în doi
câtă nesăbuință câtă candoare înflorea în nori

zgomot de lanț zgomot de za
de pași risipiți zgomot de fum
hohotim nebuni bolnavi de iubirea noastră
cum moare pasărea în ger albastru măiastră
câte gloanțe de foc și de gheață
s-au înfipt în noi în nunta noastră
iubito pasărea mea măiastră

când va fi timpul
ne vom lua ochii în lacrimi și vom fugi
vom fugi și vom ști 
cât de tare ne doare și cât de rău ne pare
străini în singurătatea noastră

[Petre Ioan Crețu]

Ioane, ai pus tu virgula?

da Coza: Dacă o puneam, nu te mai pliiiiiiizeam.

[Ion Lazăr da Coza]

Totuși, în titlu, pune virgulă după iubito. Pliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiz.

Risipei se dedă tinerețea...

Frumos!

da Coza

[Valeria Merca]

când va fi timpul
ne vom lua ochii în lacrimi și vom fugi
vom fugi și vom ști 
cât de tare ne doare și cât de rău ne pare
străini în singurătatea noastră

Impresionant, răscolitor.

Drag popasul.

[Chris]

Mulţumesc la fel, d-le Creţu! doar „Augusta” aş vrea, mulţumesc

[Sofia Sincă]

Mulțumesc de urare, Petre! Să fie și pentru tine!

Sofy

[Petre Ioan Crețu]

Scuze Sofia , am uitat să-ți urez Paște fericit.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult dna Augusta.

Paște fericit.

[Petre Ioan Crețu]

Da, da,  este si aici pe site  Sofia,      iubito-pasărea-mea-măiastră

Zici că trebuie să umblu în special pe final? Ok, o mai las să se „fezandeze” și o să văd ce/ cum pot face.

Mulțam

[Chris]

foarte frumos, d-le Creţu

[Sofia Sincă]

Să înțeleg că există și altă variantă? Aici, mi se pare că ai făcut mai multă uzanță de pronume, mai ales de cele posesive, și, mai ales în ultima parte a poemului.

În rest, poem rătăcitor, răvășitor al minții, mult profund, starea de teamă deoarece sentimentul iubiri este pe cale să se stingă din cauza scurgerii ireversibile a timpului, dar și din alte motive dăruite de către destin.

Aprecieri deosebite,

Sofy