În fereastra întemniţaţilor

[Mihaela Roxana Boboc]

Vorbeşte-mi

despre oamenii prinşi în culoarele poeziei

ca-ntr-un seif fără cifru

nu-mi spune nimic

despre întâmplările din cortul lipsit de lumină

ascultă doar ropotul rugii întârziate

în fereastra întemniţaţilor

cine ştie unde-şi aruncă timpul undiţa

să mai scoată câte unul din vulcan

şi să-l stingă în lutul deformat

sub mâna ta ceasul costeliv doare

întorci limbile la începutul creaţiei

când omul era tină infimă

geneza devine punctul din care

pasul divin măsoară vieţi.

16 iul. 2014

[Angi Cristea]

Titlul este unul referenţial: În fereastra întemniţaţilor.El sugerează ideea poetică de transparenţă a actului artistic, de expunere permanentă a artistului.Metafora  ,, oamenii prinşi în culoarele poeziei" sugerează starea de captivitate aleatorie.,,Întemniţaţii" si-au ales singuri vocaţia poetică.Ei trăiesc într-o lume unde accesul este selectiv  şi , adesea egocentrist,, ca-ntr-un seif fără cifru".Timpul este personalizat.Întâlnim cuvinte din aria semantică a timpului: ,,ceasuri costelive" (imagine artistică extrem de plastică). Arta este o combustie permanentă, un vulcan , în opoziţie cu ,,lutul deformat".Latura umană a oricărui artist mutilează sufleteste şi reduce actul artistic.( cortul lipsit de lumină) În concluzie Arta este revelaţie divină, iar timpul nu există pentru cei expuşi in fereastra întemniţaţilor.El este abolit.

[Sofia Sincă]

Prin gândul trist, o invocare a divinității de a măsura timpul după poeți și despre lumină. Dorința de a dirija emoția prin vieți noi formate.

Am citit și am admirat un poem reușit!

Sofy