imponderabil

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

tavanul parcă era o mare albă într-un flux continuu de valuri

eu despicam amintirile pe-un colț de nisip cu vârful sufletului

și nu prindeam decât ultimul sunet din ecoul lor 

anii s-au rulat în pergamentul timpului și stau la presat

ca niște ierburi aromate supte de clorofilă

capsate ori pe dos ori pe față

ochiul mirat tremura-n culoarea lui și nu spunea nimic

tăcerea lacrimilor îi paraliza mișcarea într-un punct fix

plutitor într-un vid în care nu mai știam unde-mi lăsasem pereții

număram din doi în doi zgomotul inimii care-mi șoptea despre viață

imponderabilul îmi vorbea despre aripi și necuprins

ce-i drept nu eram îmbrăcat de gală și nu-mi ardea să-mi schimb garderoba

tocmai acum când toate florile din grădină mi-au înflorit

și fluturii în sfârșit și-au aruncat coconul

de verde sunt murdar până în măduva osului 

și mă spăl doar cu lumina din fiecare răsărit sau apus

de pământ mă spală timpul încet sau rapid până mă voi așeza la masa lui

transparent și nu voi mai cere nimic

nu știu de ce dar marea-mi pare rotundă o fi luat forma ochiului meu

refluxul duce valul alb dincolo de toate simțurile mele 

și eu...

eu tresar 

speriat încep să-mi număr toate degetele mâinile urechile ochii

îmi trec mâinile prin păr de parcă aș vrea să număr totul

nu știu de ce dar am vaga impresie că cineva a mai făcut asta odată

ce bine că m-am trezit coșmarul era să mă înghită și să nu mai văd

florile din grădină și fluturii cum devin părți din mine

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc Iris! Când acestea devin părți din tine devii ultra ușor într-o lume în care se mai poartă plumbul la gât...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumiri, dragi prieteni!

[Mihaela Roxana Boboc]

Remarc versurile:

anii s-au rulat în pergamentul timpului și stau la presat

ca niște ierburi aromate supte de clorofilă

...

de pământ mă spală timpul încet sau rapid până mă voi așeza la masa lui

transparent și nu voi mai cere nimic

Per total un poem reușit, de care m-am bucurat!

[Ion Lazăr da Coza]

speriat încep să-mi număr toate degetele mâinile urechile ochii

îmi trec mâinile prin păr de parcă aș vrea să număr totul

Circuitul materiei în natură - asta-i moartea fizică. Restul e filosofie/poezie, doar/dar noi facem o dramă.

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

așa este, Gina! merci fain! :)

[gina zaharia]

dacă știi secretul florilor și al fluturilor, atunci nimic nu te împiedică să-ți păstrezi veșmintele de gală, fie și într-un coșmar!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

da, acum am realizat greșeala...scuze, în rest îmi mențin părerea..

[Sofia Sincă]

ASFINȚÍT, asfințituri, s. n. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. — V. asfinți.

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune.

După mine termenii sunt sinonimi.

Sinonime:

ASFINŢÍ vb. v. apune.
(Dicţionar de sinonime)

ASFINŢÍT s. 1. v. apus. 2. v. înserare. 3. v. vest.
(Dicţionar de sinonime)

Atenţie la explicaţiile tale! ai zis, asfinţit, asfinţit.

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

lumina răsăritului e o lumină aș îndrăzni să spun ”virgină” ajunge pentru o zi întreagă...iar cea din asfințit e atât de bogată în culoare încât ține de urât nopților..

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

și iarăși trebuie să explic poezia fiindcă mesajul e criptat, ce-i drept! această stare de imponderabilitate despre care vorbesc am trăit-o ziua, când nu-mi explicam imobilitatea...nu are rost să-mi întind întreaga poveste aici...de ce-i coșmar??? fiindcă nu știi dacă ești mort sau viu, de aceea! mulțumesc pentru trecere, Sofy!