Iluminare cu pisica neagră II

[bogdan traian dumbraveanu]

ce bine era

cald şi întuneric în cameră
alături de trupul tău
aşa m-aş fi trezit în

orice noapte spre dimineaţă
să simt această
plăcere de fi învăluit
în siguranţă

dar nu era să-mi fie draga mea
şi vorbele la trezire s-au derulat
despre seara trecută
în care te-ai îmbătat
ca o profesoară de matematică
în weekend
dornică măcar odată pe
săptămână să nu ştie
aduna

aşa presupun eu că
profesoarele de matematică
se îmbată în weekend
dar nu pot fi sigur

dragule
profele de mate se îmbată numai dacă
sunt beţive aşa cum sunt eu
de fapt nu e important în cazul de faţă
că sunt profă de mate
ci că sunt beţivă…

mi-am dat seama
aluneca spre logică
fapt deranjant dimineaţa
când ar trebui să aluneci spre cafea
spre un surâs poate spre un reminiscent
căscat cu toată gura
relicvă a nopţii în pijama pe scaunul
din bucătărie ros pe la colţuri
cu coatele pe faţa de masa decolorată
după atâta detergent ieftin

aluneca spre logică spun
asta nu e bine mai ales pentru o femeie
făra să fiu rău ori misogin
femeile care de dimineaţă alunecă
spre logică rămân toată viaţa singure

îmi părea rău de iubita mea care
seara se îmbată zdravăn şi dimineaţa
aluneca spre logică
va rămâne singură toată viaţa
aşa cum voi rămâne şi eu
gândindu-mă la cât
de singură poate ea să rămână

nu-i de fapt nimic important,
îi spun, doar chestia că încă mai suntem
unul lângă altul tolăniți că încă ne mai putem
iubi  îmbrăţişa împreuna cât vrem
până Ăl de Sus schimbă paradigma

ea începu să râdă : ce are
Ăl de Sus cu paradigma
împreunatul cu iubirea
şi îmbrăţişatul cu tolănirea
nu mai bine te-ai duce tu în bucătărie
şi ai aduce ceva de mâncare pe o tăviţă
ca să pot şi eu medita mai omeneşte
la Âl de Sus şi toate celelalte?

ei, prin asta s-ar putea salva îmi spun în
timp ce îmi caut papucii de casă
gândindu-mă
la misiunea de a construi
un mic dejun la tavă
mâna mea răscoleşte pe sub pat de unde
iese întâi Trilogia Culturii

cinci secunde enumăr
categoriile abisale ale inconştientului colectiv 
definitorii pentru matricea stilistică 
până ce îmi găsesc în sfârşit papucii

plec spre bucătărie
da prin asta s-ar putea salva profa de mate
prin faptul că are simţul umorului dezvoltat
alături de meteahna alunecării matinale spre logică

şi poate nişte şolduri apetisant de proeminente

intru în bucătarie
bine dispus  fapt pe care l-a sesizat şi pisica
înainte de a deschide frigiderul o clipă
mă gândesc la bunul rege Dromichtes
care după ce l-a luat prizonier pe Lisimachos
l-a ospătat şi l-a îmbătat bine

ce singur trebuie că se simţea
regele printre geţii lui

[gina zaharia]

interesant poem!

[bogdan traian dumbraveanu]

va multumesc tuturor pentru comentarii ...fiecare interpretare mi-a pus in fata cate o fateta noua, pe care nu am gandit-o pana acum, a acestui poem ...Am avut noroc azi : un poem atat de sensibil in viziunea mea , de la care imi doream sa pornesc o constructie mai vasta , a avut sansa de a trece prin filtrele sensibilitatilor unor femei care scriu si citesc literatura   ....

[Ion Lazăr da Coza]

„Dacă vrei să iubești, privește de departe; dacă vrei să cunoști, apropie-te!”

În poem, afurisita fire umană vrea și să iubească, dar și să cunoască.

Citit de la distanță, poemul mi-a plăcut.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Un poem modern, psihologic, analitic și, zic eu, subiectiv. Personajul masculin este intelectual, filozof după cum aflăm din poem. El filozofează (de dimineață) cu privire la relația de cuplu, respectiv parteneră, dar mai ales o analizează, ca și când partenera nu i-ar fi întocmai cunoscută. De unde am tras eu această concluzie: el doar bănuia că aceasta s-ar îmbăta în fiecare weekend, dar nu era sigur. Deci, după cum am spus, ori partenera era doar o pasageră prin patul lui, ori relația se afla la început.

Aceasta e prezentată mai degrabă ca o amantă superficială, căreia nu-i pasă prea mult de el și de relația respectivă.

ea începu să râdă : ce are
Ăl de Sus cu paradigma
împreunatul cu iubirea
şi îmbrăţişatul cu tolănirea
nu mai bine te-ai duce tu în bucătărie
şi ai aduce ceva de mâncare pe o tăviţă
ca să pot şi eu medita mai omeneşte
la Âl de Sus şi toate celelalte?

Deci, nu din proprie inițiativă a plecat el la bucătărie, ci pentru că l-a trimis ea, pentru a mai umple un gol, probabil.

În prima strofă personajul masculin vorbește de siguranță, dar eu cred că acel monolog interior cu privire la siguranță și la cât de bine se simte trezindu-se în fiecare dimineață alături de ea, e mai degrabă o dorință, un vis, o amăgire, de fapt, pentru că finalul contrazice:

intru în bucătarie
bine dispus  fapt pe care l-a sesizat şi pisica
înainte de a deschide frigiderul o clipă
mă gândesc la bunul rege Dromichtes
care după ce l-a luat prizonier pe Lisimachos
l-a ospătat şi l-a îmbătat bine

ce singur trebuie că se simţea
regele printre geţii lui

El, de fapt, era extrem de singur. Ca și ea, de altfel.

Tocmai am citit un poem de excepție. Dau nota maximă. FELICITĂRI!

[Sofia Sincă]

Desigur, am prins blândeţea cu care este caracterizată femeia filosoafă :))) care în intimitatea ei poate ţine filosofia şi printre papucii de casă sau prin ce colţ doreşte. Dezordinea din camera Otilie, ''Enigma Otiliei'' era feminină şi adorată este de fapt o artă, care deschide orizont spre înţelegerea spiritului feminin. Tocmai de asta cred că ai creat această scenă, fără ea ar fi fost banală. Şi spiritul de frondă al bărbatului l-am sesizat. Sunt curioasă cum vor arăta celelalte iluminări, după aceasta, ''mult'' cuprinsă de blândeţe masculină... Suntem abia la a doua :))))

Desigur, nu reproşez nimic. Doar interpretez...

[Gabriela Grădinariu]

Dincolo de nota uşor umoristică, transpare sentimentul de însingurare. O anume detaşare a ambelor personaje, din motive diferite, întăreşte această  impresie. Reuşită crearea atmosferei. Preţuire!

[bogdan traian dumbraveanu]

de buna seama  ca avem, doamna ...de aceea  putem discuta ....Sigur asa cum femeii ii place sa se considere regina, cerand micul dejun la pat,  si barbatului ii place sa se simta rege servindu-i-l ...Sa nu uitam regina este in interior (si interioare ) stapana regelui ...Eu am luat apararea personajului masculin, oarecum de fronda, dar si din placerea nemarturisita de a va starni o reactie ...care se vede a fost prompta si contine aproape tot ceea ce ma asteptam:))) ...Dar lasand la o parte spiritul de gluma in care se desfasoara aceasta discutie ( sunt sigur ca asa o luati si dumneavoastra ) cred ca ironia emanata de acest poem este, mai degraba , una blanda, mangaietoare , nu acida , acuzatoare ...o profa  de mate oarecum mahmura, un " filosof" care isi tine opera preferata sub pat langa papucii de casa , o pisica, si bunul rege Dromichete se intalnesc neasteptat intr-o comedie umana care asta si vrea sa ramana : o comedie(nicidecum o forma camuflata de a lansa acuze ori reprosuri) ...Va marturisesc un lucru : aceasta Iluminare cu pisica neagra se vrea o piesa dintr-un ciclu oarecum inspirat de scena Lectiei de filosofie in pat din Ultima noapte de dragoste a lui Camil Petrescu ...Aceea indelung dezbatuta scena , pe care unii critici au vazut-o artificila, neverosimila e reluata in acest ciclu de poeme ...Care vrea sa spuna ca e posibila o lectie de  filosofie si-n pat si pe langa pat si ca  femeia nu trebuie totusi subestimata :)))mesajul intregului poem ...care cred ca pana la urma va redeveni ceea ce  doream la inceput  adica o nuvela ori poate un scurt roman de dragoste ...mesajul zic, e unul laudativ la adresa femeii si nicidecum unul depreciativ ...asa ca daca sunt cumva un misogin atunci sunt unul pe vecie indragostit de femeie :)))))

[Sofia Sincă]

Nici nu am considerat beţia profei de mate ca fiind o beţie de alcool... ci poate de prea multă mate şi de, aşa cum am zis, cel de anihilare a neputinţelor, netrăirilor, neîmplinirilor. Desigur trebuia să pun alcoolul în ghilimele. Nu am făcut eu caz de beţia profei. Iar faptul că i se aduce micul dejun la pat, am considerat ceva obişnuit, deşi masculul face caz, uite :))) de asta.

Spui că, nu-i de fapt nimic important,/îi spun, doar chestia că încă mai suntem şi,... că încă. Mai vorbeşti de singurătatea ei, a ta şi a lui Dromichete. Cum să nu deduc eu blazarea? Ba mai mult, se pare că erai încântat de pisică care-ţi vede bucuria de a duce micul dejun la pat... Prin urmare un gest măreţ, ca un rege să servească supusei un mic dejun. :))

Vezi, deci, fiecare gândim altfel. Iar în faţa unui poem avem voie, noi cititorii să filosofăm după bunul plac sau după capacitatea de înţelegere.

[bogdan traian dumbraveanu]

vedeti ce diversa e lumea ...despre acest poem mi s-au spus de toate ...foarte multora le-a placut ...puteti sa credeti ca e vorba de misoginism...per ansamblu femeii totusi nu-i se reproseza nimic ... "în care te-ai îmbătat
ca o profesoară de matematică
în weekend
dornică măcar odată pe 
săptămână să nu ştie
aduna" nu e acuzata nici macar de betie ...pusa pe seama unui stress de care nici ea profa de mate nu poate scapa ...personajul masculin rade de " gluma" profei e ironic si ia drept ordin cererea de a aduce un mic dejun la pat...unde i se intmpla " Iluminarea " :)))) care e o ironie ...masculinul e ironic si cu privire la femeie si autoironic, nu e insa misogin ...poemul nu descrie o dimineata plictisitoare, ci doar un crepuscul ...dimineata incepe dupa acel mic  dejun in pat , si credeti-ma mi-a marturisit personajul feminin...nu a fost deloc plictisitoare...:)))iertati-ma doamna ca incerc sa  scriu ceva in apararea personajului masculin ...cunosc destui misogini : nu prea am auzit sa duca micul dejun femeii in pat :)))personajul masculin e in fond un idealist mixat cu un umorist ...caruia nu-i place sa arunce pe nimeni nici o vina ...pentru el, in ciuda , aspectelor de ironizat dintr-o viata, betia e buna , femeia e

buna, Trilogia Culturii e buna, pisica e buna ...bun e si bunul rege Dromichetes ...altfel spus "totul e bun in cea mai buna dintre lumile posibile " ...personajul masculin e un Candid  aproape voltairean, nascut insa intr-un spatiu etern ondulat..deal-vale :)))) unde ironia poate fi folosita si pentru a lauda si pentru a blama :)))

[Sofia Sincă]

Un poem vast, plăcut, care scoate în evidenţă singurătatea în doi. Timp fad, trăiri fade, chiar lângă, ''nişte şolduri apetisant de proeminente''. Contează logica, caracterul celei cu şolduri... cam plictisitoare dimineaţa. Alcoolul are rostul său... cel de anihilare a neputinţelor, netrăirilor, neîmplinirilor. Poemul deşi pare o poveste simplă este de fapt împovărat cu disperarea blazării şi picurat cu misoginism. Din tot ce s-a scris doar profa de mate este vinovată... Vina lui, a masculului nu există.

Scris cu alura epică, poemul este adânc formulat, esenţa bântuind mesajul.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!