Iarnă magistrală

[gina zaharia]

Știam că vine-o iarnă magistrală ,
Mai toată plină cu zăpezi de gală,
Mi-ai spus într-un răvaș sculptat cu dor
Ce l-ai trimis cu ultimul cocor.

Ne îmbătasem dintr-un vin târziu,
Puteai să-mi fii. Și eu puteam să-ți fiu!
(Doi condamnați de-un tribunal nebun,
Atunci am învățat sentințe să-mi adun!)

Ne-am întâlnit în scorburi de lumină,
Tu rătăceai, eu așteptam să vină
O caravană dintr-un țărm uitat
Lângă un far mereu îngândurat.

Și m-ai văzut cu ochi de primăvară.
Pe brațul meu, grăbită, o vioară
Și-a prins acorduri cât o veșnicie.
Puteam să-ți fiu, sau ea putea să-ți fie!

Dar a venit o iarnă magistrală;
Ninsoarea noastră, până ieri de gală,
S-a risipit pe-un curcubeu minat.
Și-aveam un rol, și nu l-am terminat...

[Sofia Sincă]

Jarul visării dă naştere gândului, îl farmecă, alungă tenebre ostile prin magia văpăilor.

Vise arzătoare iau forma şoaptelor albe, vibrează pe altare de lumină în simfonia viorilor, prin contopirea eului poetic cu acestea.

Poezia este o reverie fascinantă.

Am citit cu sufletul, Sofy!

[chindea maria elena]

Şi-i dedicată orişicui la gală-şi duce iarna magistrală pe un arcuş magie de vioară! Drag, măiastro! Gerra

[Veronica Pavel Lerner]

...iar eu am intalnit-o azi pe Gina

si tare-am admirat-o, bat-o vina,

chiar i-am iubit si iarna-n poezie

cand am vazut ca-i dedicata mie.... :)))