Haiku (II)

[Valeria Merca]

Castan secular –
De strajă în cetate
Lampioanele

[Valeria Merca]

Dorina, Agafia, bucuroasă de prezenţa pe  pagina mea!

Cu alese mulţumiri,

[Valeria Merca]

Dragă Augusta, dacă ai găsit similitudini între cele două planuri, despărţite prin cezură, înseamnă că ai afinităţi pentru acest gen de poezie.:)  Îţi mulţumesc mult pentru prezenţă şi apreciere.

[Valeria Merca]

Dragă Sofy, întâlnirea mea cu poezia niponă a avut loc aici pe site, nu multe fiind postările de acest gen: domnii da Coza şi Dunmitru Ichim au avut o activitate mai accentuată în acest sens. De la primele lecturări, am avut o atracţie (pe care nu pot să mi-o explic) pentru acest gen de poezie. Drept urmare, am căutat mai multe informaţii, am citit haiku-uri scrise de autori români şi am început să păşesc şi eu, cu sfială,  pe acest tărâm.  Haiku-ul e o poezie în care nu vorbeşti  despre tine şi emoţiile tale, interzis figuri de stil, limbajul folosit este unul abia articulat; lectura unui asemenea poem predispune la meditaţia asupra sorţii omului, alături de  alte vieţuitoare şi fenomene ale naturii. În structura unui haiku întâlnim  două planuri/  părţi. Ele  sunt juxtapuse, adică alăturate,  fără ca textul să le lege sintactic şi sunt diferite ca sens şi, cel mai adesea, şi ca domeniu al realităţii la care se referă. Valoarea poemului constă în sugestiile, aluziile şi apropurile pe care cititorul le descoperă între cele două imagini sau sensuri.

Eu îţi mulţumesc mult pentru lectură şi implicare.

 

[Chris]

dpdv al meu haiku-ul este greu de scris, mai ales pentru că aparţine unui gen literar şi unei culturi foarte, foarte diferite de ale noastre. ca un cititor neavizat, îmi place ce am citit, îmi pare firesc şi logic, iar  versul 2 mi se pare că are legătură atât cu versul 1 cât şi cu versul 3. ca şi Sofy, doar zic.... :))

[Sofia Sincă]

După mine e bine... dar nu e doar o definiție?

Nu dați cu pietre... doar întreb. :))
Sofy