Gest neexersat

[constanta popescu]

Iată îmi bate noiembrie în geamul

aburit de emoția aștepării unui gând

imperfect, izbit în curbura

calmă, ce a fixat începutul.

Se sparge privirea pe conturul fierbinte,

la limita atingerii cu dorința

unui vis perfect.

Apropie-mă, parfumul recunoscut

învăluie și sparge orice rezistență,

ce glezna subțire a încercat să

facă ultimul pas.

Îți modelezi atingerea gestului neexersat

să recunoști modelul din dorința

profană, curățată de mult dor.

Recunosc neliniștea așteptării,

lăsată să stârnească un foc

arzând învăluit de vorbe, vorbe, vorbe,

sparte de topită dorință ce-mi învăluie

o ultimă curbă rămasă perfecta.

Se înalță un srigăt ce nu-l mai auzi,

sunt doar picăturile ploii

ce spală lacrima mea orfană de voință.

 

[constanta popescu]

mulțumesc, tuturor! D-na Gina Zaharia, superb ce spuneți. d-l Lazar da Coza, ”fondul” este...ff personal și real ( fiecăruia totodată).

[gina zaharia]

îmi place lacrima mea orfană de voință, un fel de insulă în oceanul resemnării:)

drag,

[Chris]

Frumos. Citit cu plăcere :))

[Gabriela Grădinariu]

"Lacrimă orfană de voinţa"- ce imagine, admiraţie! Exersează, vei reuşi!

[Ion Lazăr da Coza]

Da, dar ai grijă să nu cazi în extrema cealaltă - cea a formei fără fond.

Drag,

da Coza

PS: Primit-am. Mulțumiri!

[Dumitrescu Mircea]

  Frumos ! Ma inclin !

[Ionel Mony Constantin]

Se înalță un srigăt ce nu-l mai auzi,

sunt doar picăturile ploii

ce spală lacrima mea orfană de voință.

Un final reuşit