Furtuna ta

[Camelia Ardelean]

Pe gura ta - un fagure de miere,

Depus-am, castă, primul meu sărut,

Și-am dezmierdat, cu încă-o mângâiere,

Privirea ta de ostenit recrut.

 

Ne-a obosit iubirea, ce spectacol!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

 

Erai bărbatul nopților cu lună,

În zboru-mi falnic către orizont.

Azi, răscolită de a ta furtună,

Adun regrete în al vieții cont.

 

Te-aș înveli în stropii reci de ploaie,

Să poți simți mărețul curcubeu,

Dar nu aș ști râvnita-ți vâlvătaie,

S-o readuc la vechiul apogeu.

 

Așa că plec și iau cu mine luna,

Iar ție-ți las tot cerul înghețat

Și mă retrag la braț, lin, cu Fortuna,

Să număr clipe, ce mi le-ai furat.

 

[Sofia Sincă]

Nu mai repet ce au spus colegii noștri, sunt de acord cu ei. Încearcă să-ți ridici poezia la ștachete mai înalte.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Ne-a obosit iubirea, ce miracol! 
Cum adică, dacă obosește iubirea, e un miracol??? Nu-i o dramă??? Remarc restul strofei, deși sunt 100% de acord cu Ana!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

da Coza

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, încântată de popasul (și like-ul) dvs.! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Așa este, domnule Preda, bravos pentru vigilență! :-) Am efectuat corectura! Mulțumiri pentru popas și apreciere! Stimă,

[Nelu Preda]

Bine realizată poezia, tehnic, dar și artistic.Ar fi totuși o mică modificare, cred eu necesară în versul 2, care ar fi mai potrivit: Depus-am, castă, primul meu sărut, (fiindcă nu poți fi castă, având deja experiență).În rest, Bravos!