încet încet te va lăsa memoria
dar nu va muri de boala uitării
ci de boala alintului
căci multe neamuri vor veni să te vadă
să-ţi cureţe stratul cu flori
crima perfectă nu se face cu preţul altor vieţi
ci cu propria viaţă
atunci când o aşezi în propoziţii false
când îi răpeşti copii
şi ceri în schimbul lor drept recompensă
cele zece etaje ale cerului
la fiecare etaj se află un înger
proprietar de imobil
lucrurile perfecte vor fi aduse cu roaba la uşa lor
ca expresie de umilinţă
cum şi fecioarele vinovate
numai gândul spion va trece în maşină blindată
şi toată dimineaţa îl vei urî
abia înspre prânz vei schimba direcţia gândului
când îngerul de la etajul şapte
va scutura peste tine
preşul plin de boabe
pentru semănătura iubirii
iluziile se plătesc
în costul lor întră apa caldă
taxele solare morale
şi frica de Dumnezeu
iar îngerul aflat la ultimul etaj
nu-şi aminteşte de tine
cel aflat la parter
care priveşte cu frustrare în sus
Adaugă un comentariu
O mică erezie... dar ce nu i se permite poetului atunci când spune adevărul?? (Mai ales că e și poetic rostit!)
da Coza
Mulţumesc mult, Adelaide!
Am citit cu aceeasi mare placere!
Pretuire, Ana!
Angi, mulţumesc pentru semnul de lectură!
Mulţumesc frumos, Alexandru!
Am citit cu deosebită plăcere!
Mulţumesc pentru atenţionare, Ana Câmpeanu! Încântată de apreciere!
Mulţumesc pentru apreciere, d-na Pop Dorina!
atenţie la spaţiere, la postare aţi omis o pauză între cuvinte:ci cupropria viaţă
Metafore frumoase şi originale, ideea interesantă. Am citit cu interes!
O poezie elegantă, al cărei final mi-a plăcut mult. Felicitări, doamnă Ardeleanu!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE