Fisura din cafeaua cu lapte

[Pop Dorina]

Fisura din cafeaua cu lapte

 

Doar liniștea-și hrănește ființa 

În aburii unei noi dimineți,

Eu, zvârcolindu-mă, am tendința

De-ai înfrunta pe cei ce-s gogoneți.

 

Cuvânt și faptă se-ncurcă-n gânduri,

Curajul s-a înecat în cafea,

Ridurile zâmbesc printre rânduri

Și zac întinsă ca o matufea.

 

Trezită de aroma din ceașcă

Încerc să cenzurez ce va urma:

Plimba-voi spre muncă vechea tașcă

Până-ntr-o zi, când se va deforma.

 

Atunci în cană va fi doar apă,

Cafeaua va îmbătrâni și ea...                    

Voi luneca în altă etapă                                

Cu multe zgârciuri și doar vreme rea.                             

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place ideea, îmi place expresia lirică, dar nu-mi plac fisurile prozodice. De revenit!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu știam ce înseamnă/de unde vine matufea, deși în cazul de față trebuia matufă...

MATUFÍ, matufesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. Var.: matofí vb. IV] – Cf. matuf.

MATUFÍ vb. IV v. matofi.

!matufí/matofí (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matuféște/se matoféște, imperf. 3 sg. se matufeá/se matofeá; conj. prez. 3 să se matufeáscă/să se matofeáscă

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc.mâtuh.

MATÚF, matufi, s. m. (Învechit) Bătrîn, babalîc. Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău. CARAGIALE, O. III 29. Vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Om posomorit, ursuz. Era un matuf răposatul... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 175.

 

O poezie deprimantă (fiindcă-i realistă, și cum naiba să nu fie deprimantă dacă-i Cu multe zgârciuri și doar vreme rea.)...  :)))

Mi-a plăcut.

da Coza