Felinarele de muguri

[Ada Nemescu]

 

felinarele din muguri saltă florile de dor

nu sunt fapte păcătoase, doar secretele prea mari

într-un bob de rouă spartă, în elitre de bondari

sau în sulița prea verde în al spicului mohor

 

zace o tăcere-adâncă într-o geană de-ntuneric

timpul sapă spre niciunde, doar hazardul s-a oprit

stârnind vălurite liniști în văzduhul amorțit

nu mai simte dor de stele sau de chipul lunii, sferic

 din harmonici neînvechite vântul cântă-mbietor

inundându-mă cu pacea, strânsă din frânturi de vis

iar când saltă amintirea peste al vremii paradis

felinarele din muguri saltă-n florile de dor

mă ghicesc gustând oftaturi, dar nu șoapte de pelin

zorii vin nenumărați, descântați de nori în valuri

nu s-ar naște ne-mpliniri pe topite idealuri

dacă n-ar fi amăgirea că trăiesc să mor puțin

 

perseide-nmuguresc scăpând visele de chin

[Ada Nemescu]

Mulţumesc,  Gheorghe

pentru trecere, citire, apreciere,

gând bun, aDa nemescu

[Ada Nemescu]

Vizita și comentariul sfătos, sunt atât de  necesare, dragă Valeria Merca! 

 Sunt deschisă dialogului, sincer, nu înțeleg pe cei care "aruncă" un text pe aici și nu răspund celor care se opresc citind și au o opinie!   

Mulțumiri , aDa

[Valeria Merca]

Frumos,  pornind chiar de la metafora din titlu. Văd că nu lipsesc verbele la modul gerunziu.  În ultima strofă ai chiar două. Eu aș mai reflecta! 

Textul este unul reușit și bine condus. 

Cu plăcerea lecturii 

[Ada Nemescu]

DAROCZI ANDREI CLAUDIU, spui că ți-a plăcut și mulțumesc...

o poezie care, în timp ce cântă perpetua regenerare prin muguri, se poate prelungi la nesfârșit...

De altfel, existau cândva pe astfel de site-uri literare, jocuri poetice: fiecare prelungea textul început (poezie sau proză) și se schimba - desigur- ideea de început.  Acum avem timp doar să ne înfrângem fricile... lumea e bolnavă

aDa nemescu

[Adi]

O poezie la care mi-a plăcut mult cursul ei lin, firesc, chiar dacă nu am văzut niciun punct la final de rând, ca și cum, poate asta ai vrut să spui, nu ar avea final...

[Ada Nemescu]

gabriel cristea, ce frumos!

gestul delicat de a mă ajuta...

varianta mult mai bună, potrivită...

mulțumesc și ochii-mi verzi, e un zâmbet ! vrei să vezi (crezi)? 

aDa nemescu

[gabriel cristea]

Frumoasă curgere!  Un mic  șchiopătat de ritm - ,,nu s-ar naște ne-mpliniri de n-ar pieri  idealuri''...(ar merge - pe topite idealuri) E doar o sugestie! :)

[Ada Nemescu]

Ce frumos! să fiu comentată în prezența mea...aproape un dialog, dacă s-ar auzi *mulțumesc*... * foarte adevărat,  voi corecta repetiția saltă din strofa 3*...

E greșit să spun că și mie îmi place această poezie?

o zi cu bucurii, aDa nemescu

[Sofia Sincă]

Suprarealism. De fapt nu chiar deoarece și mugurii au viață, însă aici viața umană este asociată cu cea a oricărui mugur. Timpul trece pentru oricare dintre ele, cu bine și cu rău.

Frumos sună versurile, cu o formă specială, deschisă spre natura cu farmecele și cu suspinele ei.

De reproșat aș aveam doar cei doi de saltă din strofa trei.

În rest o poezie frumoasă, amplă, ce merită să te apleci asupra ei.

Sofi