extrasenzorial

[Mihaela Maria Grecu]

scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele împreunate

și le învățăm să zboare într-un trup nou

albindu-le,

de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a păcii

cu arme mânuite de prieteni

de tremurul continuu al părinților uitați de viață

în colțul unde îngerul nu mai cunoaște cărarea, nu mai rostește rugăciuni, nu mai îmbrățișează cu lumină,

de umbrele adâncite în lacrima de  pe obrajii copiilor

înfrigurați, înfometați, întristați

de ochii bolnavilor încrezători în spitalele rămase fără doza de sânge,

de dragostea neauzită în pântec, nerostită în copilărie, trădată în adolescență, pierdută la bătrănețe,

de limbile legate din prea multă poftă de a stăpâni

grâul, apa și gândurile

oamenilor, oamenilor, oamenilor

 … într-un trup nou aud pietrele rotunjindu-se din măduva crucilor

M.M.G.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie bună, cu un mesaj dureros. 

[Laura H.]

 … într-un trup nou aud pietrele rotunjindu-se din măduva crucilor

Frumos întreg acest poem cu mesaj apăsător!

[Sofia Sincă]

Curat extrasenzorial! :))

Despre zbaterile vieții, despre lumea aceasta dominată de egoism, minciună, sete de putere, orori și groază. Autoarea analizează cu responsabilitate și profunzime viaţa contemporană într-un poem bine alcătuit.

Mi-a plăcut poemul!

Sofi

[Mihaela Maria Grecu]

...Nikol, învățăm, e imperios, altfel ne destrămăm.

Mulțumesc frumos pentru lectură!

Prețuire!

Ela

[Mihaela Maria Grecu]

Mulțumesc frumos pentru semnul de  lectură, J'Arrive!

Prețuire!

Ela

 

[Nikol MerBreM]

Uneori ne dor toate durerile lumii! Şi auzim "pietrele rotunjindu-se din măduva crucilor"! Aceleași zbateri, mereu "albite", ca şi cum n-am învăța nimic! Am rezonat cu mesajul!
Nikol