Eu, biet bețiv

[Ana-Maria Butuza]

Și cum arde focu-n sobă,
Stau să deapăn amintiri.
Lângă mine, în carafă,
Vinul dulcilor smintiri.

Dar prefer așa o lume,
De nebuni și rupți de beți,
Decât una împuiată
De cretini și mulți inepți.

Îmi aprind și o țigară,
Foi uscate ard încet.
Viața mea, ca o vioară,
Scârțâie în plin concert.

Lumea huiduie în sală
Că eu sunt dezacordat
Și bat trâmbița pe-afară
Că sunt mic și neînsemnat.

Mai, săracilor tâmpiți,
Ce nu știți a înțelege,
Căci degeaba tot vorbiți,
Eu nu vreau și nu am lege.

Sunt un biet poet bețiv,
Slove ard, zăcând în fum.
Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.

[Stanescu Valentin]

Ana_Maria, m-a luminat aşa discret slova ta de râs şi plâns abilitatea de poet drept la suflet mi-a ajuns te revolţi pe drept se vede de cretini ce-ţi stau în jur sunt mai mulţi decât ai crede au şi diplome cu şnur într-un fel le plângi de milă te cobori la mintea lor te privesc aşa-ntr-o silă însă trec goi prin decor...

 

 

                într-o lume tot mai tristă

          numai cel ce-i beat zâmbeşte

     ia-i alcoolul nu rezistă

cum din apă scoţi un peşte

 

dar un pic de veselie

     să-ndrepţi ridul pe obraz

          ne ridică starea vie

               şi ne scapă de năcaz

[Mihai Katin]

Sunt un biet poet bețiv,
Slove ard, zăcând în fum.
Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.  interesant,incitant  poem,imi  aminteste de poetul  Garii  de  Nord

https://www.youtube.com/watch?v=KxTNpEwN3ck&pp=ygUWcG9ldHVsICBn...