E târziu

[Oana Covaci]

E târziu şi îmi ard bobi de fontă în piept,
Sfori de foc îmi atârnă de-a lungul pe trup,
Ne alunecă-n ochi dervişi lungi şi cad drept,
Într-un ceas tencuit pe un urlet de lup.

Unghiuri oarbe zdrobesc vuiete de mercur,
Sfărâmate sub noi zac trei ceruri de zinc,
Tu frămânţi şoldul fraged, să-mi crească-mprejur,
Ţuguiate, trei turle, şi-un cap de şeic.

Lunecând pe o coastă, mă-mpingi în tăceri,
Pe-un trapez trunchiat ce coboară-n infern,
Şi mă bântui târziu cu fatome de veri,
Dar mai vreau să te-nghesui la mine în stern.

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia place, ținând cont și de dorința ta de desăvârșire!

da Coza

[Oana Covaci]

eu sunt de parere ca un om care nu poate scrie poezie cu rima, ritm, sonet, rondel... nu ar trebui sa mai scrie nimic. nimanui nu-i pasa de poezia cu forma libera, e doar o insiruire de cuvinte care descriu un momentsi demulte ori la atat ramane. Stiu ca poezia asta e schioapa, am simtit-o pana si eu, dar perseverez si nu ma las nici daca ar trebui sa musc din ea ori ea din mine... daca nu scriu poezie din asta, inseamna ca po sa nu mai scriu nimic, si o sa scriu poezie cu rima, bine... asta e o promisiune pt mine :)

multumesc pt sugestii, pt timp... si chiar sunt dispusa la invatare, iar daca e necesar si la palme constructive dupa ceafa... asta in cazul in care se incumeta sa mi le dea cineva mai bun decat mine, evident :P

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Eu am o altă părere, contrară părerii celor două doamne!

Acum, ceea ce ţi-a spus doamna Sincă este corect, ai câteva ruperi de ritm şi nici cezura nu este ok. Ai cezura, la unele versuri la silaba 6, la altele la silaba 7. Părerea mea este să reiei textul şi să desparţi în silabe fiecare vers, să vezi unde pică accentul pe silabe. Ritmul pe care tu l-ai folosit, mă refer la ritmul anapest (antidactil), este un ritm în care piciorul metric este format din trei silabe, primele două neaccentuate, a treia silabă accentuată. La cezură se reia în aceeaşi formulă, primele două silabe neaccentuate, a treia accentuată. Dacă vei despărţi în silabe şi vei figura accentul, vei vedea unde ai ruperile de ritm.

Eu nu aş renunţa la a scrie clasic! Nimănui nu i-a ieşit nici la primul, nici la al doilea text ritmul perfect.

Însă, perseverând, vei reuşi la un moment dat să foloseşti corect ritmul într-un text, precum şi celelalte elemente de prozodie. Asta se rezolvă în timp, de la text la text. 

Îţi doresc succes!

[Laura H.]

Sunt de acord cu doamna Sofy. Poeziile tale, Oana, îmi plac foarte mult, dar cred și eu că acestea cu rimă sunt mai puțin reușite. Talentul tăe e mai evident în poeziile cu vers liber.

[Sofia Sincă]

Timp şi uitare... dorință.  Legi ale firii... amintirile sunt cele ce mai stau în calea noastră... şi speranţa.

Poezia suferă la ritm. Nu ai același ritm pe tot parcursul poeziei, lipsește cezura.

Dar este interesant cuvântul, exprimarea, așa cum e la tine întotdeauna. Eu, zic, că să te lași de rimă, ritm... nu sunt de tine. Tu știi să scrii cu vers liber, excepțional... Dar, tu decizi.

Sofy