După ce mă dai uitării

[Camelia Florescu]

Descreţeşte-mi faldurile acestei toamne,
Să curgă-n râuri de floarea soarelui
Spre întrebările din mine,
Spre ziditele cuvinte strânse-ntre dinţi
Şi-ntre buze ce n-au sărutat icoane
(Dar nici umeri de bărbaţi peste 40 de ani!)

Acoperă-mi ridurile acestor ceasuri goale!
Să nu le prade deznădejdea,
Sau frunza de trifoi cu patru foi.
Să nu le doboare secure de vânător,
Sau lacrimă de fecioară
Nepurtată-n pârg de roua dimineţii.

Urlă-mă, adună-mă ,
între cer şi despletita poiană de dureri!
Tânguieşte-mă ca pe o frunză de nuc
în apa de limpezire a pletelor tale!
Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineţii,
Sau în căuşul palmelor tale plânse la beţie!

Aruncă-mă la marginea pădurii,
La hârciogii-nveseliți de culoarea aiurită a tâmplelor mele!
Prinde-mă cu laţul împletit de igliţa nevăzută a iederii
De pe ochii mei,de pe sufletul meu,
De pe cheile ușilor rămase nerăsucite-n clanța
De pe retina cerului tău adulmecând marea!

După ce mă dai uitării,
dă-mă şi oglinzilor atârnate-n tindă!
Să-mi revăd chipul amorţit de iubire, de miros de crizanteme
Să nu uit cum arătam când mă iubeai,
Când toamna nu putea să plângă-n noi
Şi anestezia uitării nu era ca astăzi deliciul suprem!

După ce mă dai uitării, dă-mă şi ceasului al doisprezecelea,
Când am învăţat să mă prefac că e primăvară-afară,
Că mieii zburdă-n gânduri neastâmpăraţi ca trecerea anilor,
Că melcii sunt la locul lor încuiaţi în livadă
Şi minciuna nu e decât o altă faţă
A lupului ce urlă la luna !

[Camelia Florescu]

Mulțumesc din suflet Angelina.Mă motivezi mult.

[Camelia Florescu]

Sofy, mulțumesc mult.Nu știu dacă am deja un stil, dar, da, așa am simțit să scriu.

[Camelia Florescu]

Ioan Lazar da Costa, iartă-mi ignoranța, am căutat in DEX, am găsit că ar fi corect ca expresie "În ceasul al doisprezecelea ".Sunt în ceață.

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut mult!

[Ion Lazăr da Coza]

floarea soarelui > floarea-soarelui 

doisprezecelea > douăsprezecelea (spunem un ceas/două ceasuri, nu un ceas/doi ceasuri... Zic și io...)

În text lipsesc multe diacritice (ă î ș ț â).

Deși e cumva cam lungă, poezia nu plictisește (dar nici nu entuziasmează).

da Coza 

[Sofia Sincă]

Adică, fă-mă praf și împrăștie-mă în cele patru zări... Mult patetism, dar și nerv în aceste îndemnuri spre deșertăciune. Timpul s-a transformat într-o prăpastie adâncă, atunci când nu mai există sentiment.

Poemul este cam greoi, mult, mare, dar dacă așa ai considerat tu să defulezi trăiri, asta e. Probabil ăsta este stilul tău. Vom mai vedea.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Camelia Florescu]

Mulțumesc sincer de lecturare și sfaturi, Valeria.Așa creștem , numai dacă există aplecare și dorință de a dărui și altora din prea plinul inimii noastre.Mulțumiri, mulțumiri!

[Valeria Merca]

Camelia, m-aş lega întâi de redactare: în cazul de faţă nu se pun puncte de suspensie după titlu (trei puncte, nicidecum patru).  În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.) Dacă vei reveni pe text, vei vedea că îţi lipsesc câteva  diacritice; Nepurtă - Nepurtată ai vrut să scrii. Ai două cazuri în care ai folosit cratima mare în locul celei mici: Nepurta –n şi nerăsucite –n; aici utilizam  cratima mică, fără blanc între cele două cuvinte. Sunt greşeli de redactare probabil... al 12-lea, mai degrabă al doisprezecelea.

Titlul poeziei îmi pare pueril, sau de romanţă. Ai încercat să construieşti figuri de stil şi ai reuşit, în parte.  Mi-ar fi plăcut să fie mai concentrată poezia ta. Deşi tonul folosit este imperativ, energic,  poemul are tentă de poveste şi prin repetiţia  După ce mă dai uitării din strofele finale.

Nu e tocmai de neglijat... acest poem:). Mai aşteaptă şi alte păreri.

Am citit cu plăcere.

cu drag,