Drumețul și luna

[Manuela Munteanu]

Când, înspre zări, tăia de-a latul noaptea 

Un rătăcit drumeț, fără de umbră, 

Se prăvălea în râpa bolții, sumbră, 

O stea din Drumul-Robilor. A șaptea. 

În întunericul cu chip de zgură,

Striga drumețul cu brațele spre cer:

- Apari, tu, Lună, că fără tine pier, 

Arată-mi îngereasca ta făptură!

De pe un talger al negrului înalt, 

Sfioasa cadră,  fără de veșminte,

A cutezat să pâlpâie cuminte, 

Să-și tolănească izvorul de cobalt.

Sub candela-i cu searbădă sclipire,

Prin pulberi reci și smocuri de verdeață,

Scăldate-n voluptoase mâini de ceață, 

Îi unduia cărări. O amăgire...

În lectura autoarei 

Drumețul și luna

[Dinca Valerian]

Propunerea mea a avut un gand ascuns. Cele doua strofe, prima si ultima, mi-au oferit prilejul sa citesc unul din cele mai frumoase poeme din ultima vreme. Speram ca acest lucru sa te convinga sa revezi strofele din mijloc. Crede-ma, ar fi pacat ca mici scapari sa scada valoarea poeziei, si acesta ar fi un bun motiv de a reconsidera ceea ce ai scris cu inima batand prea tare.

[Manuela Munteanu]

Domnule Valerian Dincă, mă bucur nespus că vă reîntâlnesc! Ca întotdeauna, veniți cu soluții și îmi dați curaj. Mă voi gândi la propunerea dumneavoastră,  deși există un mare inconvenient. În această poezie,  eu sunt steaua care a căzut. Nu mi-am dorit să fie despre mine... Vă invit să audiați poezia (am lipit recitarea)! Vă mulțumesc!

[Manuela Munteanu]

Ada, și mie îmi place acel vers. Îți mulțumesc pentru trecerea plină de încredere!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia! Înțeleg ce spuneți, dar cel puțin în acest moment nu găsesc o posibilitate de modificare a textului, fără a modifica mesajul. Am atașat recitarea, pentru a se observa că, deși nu este excelent,  nu-i nici de aruncat. Audiție plăcută!

[Dinca Valerian]

Uite ce iti propun eu: Pastreaza doar prima si ultima strofa, renunta la cele din mijloc si vei obtine un poem de top.

[Ada Nemescu]

Vin către poeziile tale cu încredere. Știind că voi găsi mister, autenticitate, farmec...

Este frumos fiecare tablou zugrăvit,  dar *

Să-și tolănească izvorul de cobalt.* este palpabil.

Frumos, aDa

[Vasilisia Lazăr]

Striga drumețul cu brațele spre cer:

- Apari, tu, Lună, că fără tine pier,

De pe un talger al negrului înalt, 

Să-și tolănească izvorul de cobalt.

Toate aceste versuri au sincope. Și nu au nicio legătură cu numărul de silabe ci de cum cade accentul. Dar știu că nu vei modifica nimic, așa că nu voi căuta variante.

De altfel, o poezie bună pentru care te felicit!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Alexandru Bolache!

[Manuela Munteanu]

Nu mă supăr, Amanda. În mod normal,  în cazul recitării acelui vers, chiar ar trebui un pic ,,alergat". I-ar trebui o doză de dramatism. :) Uite, domnului Mihai Katin i-a plăcut! Te îmbrățișez!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, să știți că am marele defect că nu știu să primesc complimente, iar dumneavoastră îmi faceți prea multe. :) Asemuirea cu Nocturnele lui Chopin, mă obligă tare. Eu nu pot decât să vă mulțumesc din tot sufletul!