Dorule, fir de mohor…

[C.Titi Nechita]

Frunză verde de mohor

Cine-o zis dorului dor?

Că frunza mohorului

Nu-i ca iarba dorului!

 

Bătu-l-ar vântul de dor

Să-l adune în fuior

Şi să-l toarcă mândrele

Pe când se coc prunele!

 

Să-l toarcă în şezători

Şi-n ajun de sărbători.

Să mi-l toarcă fir întins

Să-mi leg focul de nestins

 

Ce îmi arde inima

De nu mai ştie de ea!

Fir-ai tu să fii de dor,

Ce te faci dac-am să mor?

 

Când voi merge la cosit

Ştiindu-te hămesit,

Am să te las pe suhat

Să te saturi de oftat!

 

Şi te-or găsi mândrele

Să-ţi strângă baierile;

Că destul ai colindat

Peste câmpul nebrăzdat!

 

Te-or lua la ele-n sân

Dar să nu fii prea hapsân!

Şi te-or strânge-n cingători

Să nu mai pleci până mori!

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, dacă vă referiţi la culegeri folclorice în strictul înţeles al cuvântului, aceste versuri nu sunt culese. Au aşa cum bine aţi spus valoare etnologică, dar sunt făurite nu culese şi redate.

Mulţumesc frumos de popas şi lectură!

[C.Titi Nechita]

Parerea mea, d-na Angi Cristea este că mereu ar trebui să preţuim folclorul pentru că acesta ne încadrează în timp şi spaţiu, ne defineşte ca popor trăitor pe aceste meleaguri mioritice.

Mulţumesc de popas!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc, d-le Lazăr!

[Sofia Sincă]

Cred că sunt culegeri folclorice, nu?

Au valoare etonologică.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Bătul-ar > Bătu-l-ar

Frumoase și corecte versuri populare!

da Coza