dor

[Dinca Valerian]

îmbrâncită de soarele roșu

trecerea de pietoni a căzut din picioare

leșinată

abia se mai văd coastele întinse pe asfalt

la căpătâiul ei

ochiul semaforului clipește absent din timp în timp

aci stătea moș antonie 

fratele bunicii după tată

a însemnat praful străzii pe bastonul lui iscoditor

până pe la vreo 86 de ani

la un moment dat a îmbătrânit brusc în partea stânga

n-a avut copii

nici nu știu cine i-a vândut casa

într-o iarnă a crescut un bloc înalt cu muzică la parter

și mirese furate

nu se mai nasc moșnegi 

duminicile nu mai scot mâini încrețite la poartă

pleoapele cară din lumina

bucăți din ce în ce mai mici de viață

în tihna poveștilor de seară

pereții împrăștie priviri înghesuite în rame

și murim de dor să le intrăm pe ușă

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru apreciere. Blocul in care locuiesc a fost construit pe locul unor gradini de unde, cand eram copil, furam mere, gutui si altele. Aveam si noi in curte, dar care era farmecul? Cativa metri mai in spate, era derdelusul. O fi la fel de palpitant sa te dai cu sania sau sa schimbi mesaje pe FaceBook? Un copil care nu le-a facut pe amandoua, n-are de unde sa stie. Incerc sa mai fiu copil cateodata. E adevarat ca nu se mai nasc mosnegi. Multumesc pentru apreciere si comentariu.

[Valeria Merca]

Nostalgic și memorabil în același timp.
Am citit cu plăcere

[Dinca Valerian]

@Mihaela Suciu ,,nu se mai nasc moșnegi" este o metafora aidoma zapezilor de altadata. Cel putin asa am gandit-o, nu in sensul natural

[Mihaela Suciu]

,,nu se mai nasc moșnegi"...

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru timpul si atentia acordate. Amintiri ... Oameni care au fost ...

[Chris]

frumos, ultima parte este coplesitoare, m-a dus la poarta unde bunicii se adunau cu vecinii la o vorba...

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Ada Nemescu]

Înduioşător!

imagini extrasenzoriale, simţuri exacerbate!

dar place, place, aDa