Doina

[Manuela Munteanu]

Se-aude-o doină-n prag de răsărit
Și parcă-mi suie către cer visarea.
Lumina își desfoaie, lin, cărarea
În străluciri din câmpul înflorit,

Când, cu mlădiul grai, arcușul blând
Coboară peste lume nestemate,
Iar albe flori, cu rouă-nlăcrimate,
Își trec un zbor de fluture prin gând.

Cântări, ce curg cu vaier de păduri,
Îmi lasă patima cunună frunții,
La fel cum arc de nori veghează munții 

S-aducă-alint pietroasei lor făpturi. 
Și-n zori de zi, un dor prelins pe strune
Se-ncuibă-n pieptul meu, ca să răsune.

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc mult,  Ada! Bucuroasă de vizită. 

[Ada Nemescu]

Frumos, cum altfel?

Se risipesc molecule fine de o stare de bine!

aDa

[Manuela Munteanu]

Un adevărat folclorist, cu analize ispititoare și polemici care nu se abat de la spiritul și structura textului meu. Am mai spus, îmi plac comentariile tale, Dan (inedite și prietenoase intervenții), dar fără să-mi placă neapărat să ,,sar" către o contrareplică. Îți mulțumesc pentru vizită! Te mai aștept!

[petrut dan]

Da' nu-ți spun de fiecare dată când te întâlnesc bună dimineața!) O doină modernă, mă așteptam la vreun Toma Alimoș, oops, asta-i baladă, repede ai sărit, da ce -ți mai place!)) să revin, auzi, dacă stau să mă gândesc, de la Topârceanu nici nu am mai citit vreo baladă, dar uite că ai tu grijă să mă pui , ce să spun , versificație bună, așa cum ne-ai obișnuit, ții la detalii nimic de zis, nu te întreb de unde se aude doina la ora aceea că și pe mine mă prindeau zorii cântând deci este posibil, ultima strofă ''ne scoate-n stradă'' atât prin frumusețe cât și prin sugestie, nimeni nu înțelege dragostea ca voi, femeile!)

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Chitic!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, da, doina și dorul sunt ca viața și aroma trăirii. Doinești și ți-e dor, ți-e dor și doinești. Vă mulțumesc pentru popas!

[Manuela Munteanu]

Bine ați venit, pe pagina mea, doamnă Gabriela Răucă! Mulțumesc pentru aprecierea Doinei mele! Este o poezie mai veche (din 7 mai), dar tare dragă mie, pentru că aproape s-a scris singură. Îmi plac momentele acestea de maximă inspirație 

[Vasilisia Lazăr]

Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor. Iar tu ni l-ai alinat, Manuela. Felicitări! Minunat!

[Gabriela Raucă]

Ce mult îmi plac aceste versuri, cu muzicalitatea unei doine!

Metafore inedite îi decorează forma, dându-i un farmec aparte.

Mi se par atât de picturale unele expresii: „prag de răsărit” ori „un dor prelins pe strune”, dar și „își trec un zbor de fluture prin gând”.  Admirație!

[Manuela Munteanu]

Mulțumiri, doamnei Flori Cristea și domnului Culiță Ioan Ușurelu!