Doar înserarea focul potolește

[Valeria Merca]

 

Te strânge toropeala ca un clește,

Inspiri un aer surd, meschin, avar,

Se mută necuprinsu'-n samovar,

Dorința în refugiu îți sporește.

 

Te rogi la sfinții tăi din calendar;

Pământul ghemuit se zvârcolește,

Doar înserarea ochiul limpezește,

Cerșind un strop de tainic lampadar.

 

Tu chemi, pe numele de fată, Luna –

Aștepți supus, ori numeri pân' la zece,

O rogi să nu mai facă pe nebuna,

 

Să îți alunge visele zevzece,

Când numai ea, molipsitoarea, juna,

Nu lasă ape tulburi să mă-nece.

 

 

 

[Ioniţă Gabriela]

Se mută necuprinsu'-n samovar,- ADMIRAŢIE !

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Roberta, Mihaela (Suciu), Laura pentru prezență și apreciere.

cu prețuire

[Valeria Merca]

Pentru Sofi întâi, iar, mai apoi pentru cei care vor lectura poezia: am venit cu promisiunea făcută: 

în s2, v1 există o rupere de ritm la sfinții. Am găsit câteva soluții, cea mai salvatoare din punctul meu de vedere ar fi: versul Invoci, pe rând, sfinții din calendar devine :Te rogi la sfinții scriși în calendar. Dacă acesta ar fi singurul neajuns al poeziei!:)

[Valeria Merca]

M-ai prins, Sofi! Se putea să dai greș? Am observat și eu, după postare, acest neajuns... și mă gândeam cum să-l dreg. Îmi dau termen de corijare până pe seară. Alminteri, e de rău:))) Necazul e ca mai am un doar în acea strofă.

Îți mulțumesc nespus pentru cuvintele benefice lăsate.

Prețuire, draga mea!

[Sofia Sincă]

Înserări, molcomite de arșița ce încă nu se dă bătută, prinse în vers deosebită de frumos. Cursiv, plastic, iar rolul atribuit fiecărui element al acțiunii face legătura om-natură.

Însă eu întreb ceva: Invoci, pe rând, doar sfinți din calendar; Nu ar fi mai bine? Pentru ritm. Doar întreb... :))

Am citit și am admirat,

Sofi