Doar eu cu mine

[Marioara Visan]

Lumina e doar focul iubirii divine

  soarele din pupilele goale

 arde  pentru a arăta lumii falsitatea existenței

 ochiul rațiunii doarme in patul inconștienței

  Cuvintele ard pe altarul scuzelor din  neființă

 încerc să descopăr prin pleoapa spaimelor 

 un drum ce nu  duce nicăieri de care mi-e frică

 atunci   închid  pocalul șoaptei  rătăcite

 pe maidanul culturii universale

 văd izbăvirea  furiei  durerii de singurătate.

 

 

 Lumina e focul iubirii divine

 dar când încerc să înțeleg arderea supremă

 îmi pârjolesc voința cu  scânteia de speranță 

 cad din nou în clepsidra timpului pierdut

 cu ochiul ființei zăbrelit în temnița neștiutului

  într-o zi voi avea forța să mă ridic din mine

   urc scările puterilor interioare 

la poarta   renașterii

 Lumina e focul iubirii divine, 

 rămân  doar eu cu mine, 

 cu mine și cu Dumnezeu.

 

[Marioara Visan]

Draga mea Denisa si eu apreciez ca tu apreciezi ca eu o sa apreciez optimismul tau. Te iubesc si doresc din suflet sa te cunosc, na , iar cuvantul suflet, devine o obsesie:::))). Multumesc mult pentru popas si apreciere.

[Marioara Visan]

Draga mea Mihaela Suciu, daca prozopoem l-ai botezat, prozopoem sa ramana. Imi place. Multumesc frumos.

Ai intuit bine, uneori cuvintele sufera din cauza incercarilor noastre de a le cosmetiza pentru a da bine la cititor.

Sa stii ca eu cand ma asez sa mananc tu esti cu mine, te-am purtat aici in Italia, adu-ti aminte de ultimul cadou ce mi l-ai facut de ziua mea. Te imbratisez cu drag si dor.

[Marioara Visan]

Doamna Sofy azi chiar ca mi-a pus Dumnzeu mana pe cap cum se spune. Declamatiune e una din tarele mele de care nu ma pot debarasa,  m-am nascut sa fiu povestitoare, de fapt vorbesc continuu cine ma are in preajma il sufoc vorbind. In ce priveste forma scrierilor mele e adevarat mai am inca mult de lucrat. Pai la cate suflete am taiat in cealalta poezie au mai cazut si din aripi::)) dar cu siguranta vor creste altele. E o onoare pentru mine sa-mi comparati incercarile literare cu monumentala creatie a Gerrei, dar cum ea ca si mine a ales zeul Ra sa-i fie purtator de nume, cine stie poate ma molipsesc de focul creatiei.

Ma simt onorata si obligata in acelasi timp de cuvantul ''Felicitari'' ce nu am avut pana acum privilegiul sa-l citesc pe pagina mea. Va multumesc cu respect si va imbratisez.

[Marioara Visan]

Mihaela Popa, fata frumoasa, acete cuvinte sunt scrise cu o dedicatie speciala in urma unei lungi conversatii.

Singuri ne-am nascut, singuri plecam spre alte experiente singuri in sensul de Unici caci noi fiecare in unicitatea lui formam intregul. In realitatea divinului nu suntem singuri. Liberul arbitru ne ajuta sa intelegem ca singuratatea de fapt e o utopie, din punctul meu de vedere,  multumesc din suflet pentru popas si comentariu.

[Mihaela Suciu]

Zbateri ale cuvântului ce se dorește eliberat în poezie... Prozopoem?
Drag de tine!

[Sofia Sincă]

Mesajul e bun, fondul bun, însă e prea stufos. Din nou declamativ, din nou povestit. Prea multe cuvinte articulate cu articol hotărât, prea multe cuvinte de legătură.

Apreciez că nu mai sunt aripi! Uf! :))

Oricum e un salt uriaș. (miroase puțin, puțin a Gerra)

Felicitări!

Sofi

[Mihaela Popa]

da, și eu simt că în momentele cheie suntem singuri, de aici deducem liberul arbitru