Doar doi

[Alina Ilie]

Ne leagă același dor de întreg,
Jindul de-a ține la piept,
De-a fi purtat pe suflet dezleg
Cu inima plină și cu gândul drept.

Ne leagă mâinile noastre-mpreună,
Palmele strânse cresc grâu
Cu rădăcini în Pământ și în Lună,
Pe-ale pașilor urme pârâu.

Ne leagă privirea, ne înnodăm
În rugă și-n lumești idealuri,
Pe-aceeași cărare cuvinte brodăm
În stele și-n sânge rondeluri.

Ne leagă un zâmbet, în care
Ne pierdem de griji și de lume
Și unde lumina din fiecare
E lumina aievea, anume.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc mult!

[Chris]

foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem cald și armonios, în care iubirea este văzută ca o legătură profundă, dincolo de gesturi, aproape cosmică. Imaginile – grâul, rădăcinile, luna, pârâul – sugerează o unitate firească între doi oameni și univers. Repetiția „ne leagă” devine un fir simbolic al destinului comun, al unei comuniuni sincere și echilibrate. Tonul este luminos, cu o simplitate care emoționează prin autenticitate. Finalul aduce o liniște rară, în care iubirea devine lumină trăită.

[Grig Salvan]

Frumoasă, tainică ș trainică legătura în doi. Expresii calde și luminoase, un ton calm și împăcat. În pofida unor diferențe de ritm și măsură între unele versuri, pe ansamblu o lectură plăcută.

[Ada Nemescu]

Mesajul este frumos, luminos, sincer.

De aceea  (eu) pot trece peste ușoara imperfecțiune a rimelor și strofelor.

Ai creat un univers aproape intim.

aDa