din inima mea a evadat o lacrimă

[teodor dume]

niciun simptom şi nicio durere

căzută în mine şi zdrobindu-se ca o piatră
liniştea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
şi mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată şi încă o dată
din când în când îmi privesc neputinţa
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalţă înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele 
o margine de soare
îmi loveşte obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colţ
de sub umbra lămpii
un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea

e ultima insultă pe azi

o, doamne!
am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...

 

[teodor dume]

ion lazar da coza,

onorat de trecere, remarcă şi semn

multă stimă

[teodor dume]

gabriela g.

aşa este. mă bucur că mesajul a ajuns acolo unde trebuie

mulţumesc

[teodor dume]

iris marinov,

o selecţie bine făcută.

mulţam fain

[teodor dume]

odin,

da, doar despre noi înşine...

mulţumesc mult

[teodor dume]

sofia sincă,

bine punctat mesajul. mă bucur pentru rezonanţă

[Gabriela Grădinariu]

Cât încă plânge nu, nu e pregătit... Lacrima evadată limpezește... O măiastră plămădire metaforică a neputinței și neacceptării. Nu sunt mulți cei în fața cărora MĂ ÎNCLIN!

[Ion Lazăr da Coza]

un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea

//

am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul... > ca să-l pot pregăti...

Încântat.

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

despre noi înșine..frumoasă pledoarie!

cu prietenie, Odin!

[Sofia Sincă]

Un spectacol sumbru al nefericii, al sufletul prin în menghina tristeţii. O gamă melancolică de metafore reliefează imagini de rugă pentru timpul necesar regăsirii.

Impresionant!

Sofy