niciun simptom şi nicio durere
căzută în mine şi zdrobindu-se ca o piatră
liniştea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
şi mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată şi încă o dată
din când în când îmi privesc neputinţa
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalţă înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi loveşte obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colţ
de sub umbra lămpii
un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea
e ultima insultă pe azi
o, doamne!
am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...
Adaugă un comentariu
ion lazar da coza,
onorat de trecere, remarcă şi semn
multă stimă
gabriela g.
aşa este. mă bucur că mesajul a ajuns acolo unde trebuie
mulţumesc
iris marinov,
o selecţie bine făcută.
mulţam fain
odin,
da, doar despre noi înşine...
mulţumesc mult
sofia sincă,
bine punctat mesajul. mă bucur pentru rezonanţă
Cât încă plânge nu, nu e pregătit... Lacrima evadată limpezește... O măiastră plămădire metaforică a neputinței și neacceptării. Nu sunt mulți cei în fața cărora MĂ ÎNCLIN!
un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea
//
am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul... > ca să-l pot pregăti...
Încântat.
da Coza
despre noi înșine..frumoasă pledoarie!
cu prietenie, Odin!
Un spectacol sumbru al nefericii, al sufletul prin în menghina tristeţii. O gamă melancolică de metafore reliefează imagini de rugă pentru timpul necesar regăsirii.
Impresionant!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE