Destin ferecat

[Popa Ines Vanda]

Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,
Agonizând în arderi de doruri vinovate,
Împart cu tine stele, neșanse și poveri,
Mă doare dorul tău și eu te dor în toate.

Aș vrea alt început fără de dar și poate,
Aș fereca-n clepsidre secundele grăbite,
Să nu-mi mai fii târziu în vise cenzurate
Și abrogare-aș cere risipei nesfârșite.

Respir în lipsa ta un cer fără culoare, 
Îmi sunt străină mie, iar ție suferință,
Ne sărutăm prin umbre bătrâne de-așteptare
Și calde ploi ne spăla de-amara neputință.

Eu te aștept iubire.Ți-am spus cât mi-e de dor?
O lăcrămioară plânge între coperți de-album,
Există vreo speranță în foc ucigător?
Cer ultima clemență, un nou destin, alt drum!

[Popa Ines Vanda]

Multumesc iris marinov ! Macii mei ard mereu de dor chiar si toamna!

[Gabriela Grădinariu]

Frumoasă!

[Ion Lazăr da Coza]

Excelentă poezie. Remarc, nedreptățind, versul patru.

Întreb, doar: în versul cinci, dar și poate nu ar fi trebuit scrise cursiv?

Drag,

da Coza

PS: Repet rugămintea Augustei: Te așteptăm cu zece poezii pentru Antologie. Singura condiție - să nu mai fie cuprinse în alte antologii.

[Chris]

Dragă Ines te invit să vii alături de noi în Antologia pe care o pregătim. Dacă accepţi invitatia, te rog să trimiţi zece poezii, o scurtă prezentare și o poză pe adresa de e-mail: [e-mail]. Mulţumesc,