Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - VII

[MARIUS IULIAN ZINCA]

ei,  Cornelia Stan

 

Nu mai era

în stare

să-şi înfrâneze

propria-i conştiinţă.

 

Îşi rechema

elementele

risipite ale familiei

ducându-si

mâinile la frunte.

 

Îşi apăsa tâmplele.

 

Pe propriul puls

urmărea mişcarea

limbilor ceasornicului.

 

 * * * 

 

 

Deschisese

un orizont fără margini

rătăcirilor ei.

 

Nu mai auzea

marea mugind

în adâncul unei scoici

şi fără o formă precisă,

 

spunea cuvinte goale de înţeles.

 

 * * * 

 

Cu pumnii

înfundaţi în buzunare,

aprindea în tonuri calde penumbra...

 

 * * *

  

În reîntoarcerea la memorie

cu ultimele umbre ale somnului,

îi răsunau în urechi

orele de negândire,

de neexistenţa

într-o largă curbă plană.

 

Înăbuşi în piept un lung suspin.

 

Nu mai era în stare de sforţări prelungi.

 

Nu-şi pierduse luciditatea.

 

 * * * 

  

Fără o formă precisă

se îmbăta de cuvinte

mestecând capete de adevăr.

 

Petrecea

ceasuri întregi în cugetare şi singurătate privind

cum pe neaşteptate vin apusurile.

 

Originea destinului ultim.

 

 * * *

 

Într-o paralizie

a centrului cuvintelor,

era obosită, fără voinţă, neîncrezătoare.

 

Simţise

zădărnicia încercărilor de evadare

din trupul -

simplu martor al sufletului,

îi era mai comod a nu înţelege...

 

 * * *

  

Avea

prea multă lume în jurul ei,

însă era singură,

singură cu privirea absentă

plimbându-se cu paşi mărunţi

printre deformări de cuvinte

urmărind soarele

străbătând şi intrând oblic

în camera ochilor ei.

 

 * * * 

 Îşi înfrâna

părerile grăbite

în spaţiul dintre sărăcie şi belşug

regulând căderea corpurilor

în mişcări reflexe ale prostiei -

 

bariera de netrecut a cunoaşterii omeneşti.

 

 * * *

  

Proiecta

o umbră lungă

în strălucirea şi întunecarea

multor nădejdi

ce aduceau poezia pământurilor îndepărtate.

  

* * * 

 

Îi plăcea

să contemple

cerul înstelat

într-o continuă

reîntoarcere - VIAŢA.

 

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

...pe cer sunt multumirile mele pentru tine, o zi asa cum ti-o doresti Gina, Marius

[gina zaharia]

geometria gândurilor tale e fără seamăn! sunt proiectate pe cer!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Da Coza de trecerea-ti si impresie, o zi frumoasa, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Trecuşi p-aci şi tare-mi plăcu!

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

Vasilisia... iti multumesc din suflet si nu pot spune decat ca ma bucura enorm daca am reusit sa redau... bine aceste stari, cat despre cat de bine si exact... o pun pe baza... norocului, inconstientei, sortii- apanajul vizitei mele de... dincolo, o zi minunata, Marius

[Vasilisia Lazăr]

Marius, de fiecare dată mă impresionezi prin exactitatea cu care descrii anumite trăiri. Eu cred că oricât ar cunoaşte cineva psihologia sau, de ce nu, medicina, nu cred că ar putea reda aceste stări atât de bine ca în situaţia în care le-a trăit.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

te imbratisez Sofy, multumesc de cuvintele tale, o seara asa cum ti-o doresti, Marius

[Sofia Sincă]

Fiecare muritor deţine un instrument care îl ajută să realizeze fapte supranaturale, instrument ce-l ajută să-şi găsească echilibrul prin lumină, iubire, datorie.

Uimitor de interesantă este scara asta vitală, din versurile tale, Marius!

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!