poetul intră cu teamă și grabă-n altar
de la jumătatea distanței niciun om să pretindă că știe
diavolul se potrivește cu mantia lui de portar stacojie
respectuos îmi aduc jumătatea de viață cu tine în dar
de parcă aș pierde și iubirea și lumea și pământul măcar
trupul tău îmi apare dintr-un vuiet de frunze
supus oricărei greșeli
mă închin la ambele imnuri în schimburi
fără ca inima mea păcătoasă să știe că moartea îi suflă în pânze
ce ușor te înveți să înșeli
ce ușor să confunzi timpuri legi după nimburi
cărăbușii imploră lumina nu te-ntoarce târziu
cât timp am iubit o străină pământul m-a spus
primului înger venit să dărâme ușorii
al dracu’ să fiu
dacă n-am să-ți vărs între sâni lacul morii
și pe buzele-ți calde cum doar ploaia ne stropește de sus
iubirea se ținea dreaptă în zăduful aspru al zilei
precum carnea neîncepută de viață și tare
înseamnă că timpul și partea mea din cutia veche a milei
nu ne-a fost de folos și tot dumnezeu a rămas cel mai mare
Adaugă un comentariu
Lisia, o reală plăcere comentariile tale și o provocare în același timp, nu ai putea să pui și răspunsul odată cu ele?)) Minunat modul tău de a interpreta și a argumenta, pe lângă educația literară farmecul cuvintelor pe care le folosești cu atâta pricepere face din lectură un moment pe care doar satisfacția că respectivul text/comentariu îți este adresat/aparține egalează sentimentul pe care, eu cel puțin, îl trăiesc la fiecare întâlnire în pagina Însemnelor! Nu mă miră faptul că numeroși autori de valoare ți-au cerut să scrii despre ei/opera lor și mie mi-ar plăcea tare să-mi scrii la următoare carte, singura problemă ar fi dacă ea s-ar ridica la standardele tale, dar pentru asta găsesc eu vreo Înaltă Poartă unde să merg cu traista/cartea în băț, my lady, mulțumesc pentru frumusețea de cuvinte, cu drag!)
Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, cu respect!
iubirea se ținea dreaptă în zăduful aspru al zilei
precum carnea neîncepută de viață și tare
înseamnă că timpul și partea mea din cutia veche a milei
nu ne-a fost de folos și tot dumnezeu a rămas cel mai mare...
este sublim sa traim poetic, este genial sa avem grupa sanguina a lirismului universal si este absurd ca poetul n-are parte macar de o eternitate...
Ce sens ar mai avea să mă străduiesc să înțeleg „ce a vrut să spună poetul”, din moment ce vorbește perfect limba iubirii, cu toate dialectale ei? Ai conturat metamorfic atât de frumos universul iubirii și-n acest nou poem, încât ai creat un moment festiv, unic și miraculos al unui suflet însetat de fiorii celui mai uman și nobil sentiment. Stăpânești atât de bine mijloacele de expresie care, uzând și de procedeul seducției (e irezistibil!), prinzi în plasă curiozitatea cititorului fără să dai impresia vreun moment că-i întinzi vreo capcană. Acesta, înaintând în lectură, are impresia că vocea auctorială îi aparține. Ești un vrăjitor al cuvintelor care își mișcă discret bagheta și te introduce în poveste fără să-ți dai seama, așa cum nu-ți dai seama când adormi sau când începe cu adevărat visul. Cel puțin mie asta mi se întâmplă. Ai tu un fel de a o spune, încât mă simt eroina din fiecare poem. :)
Mi se mai întâmplă, ca atunci când citesc textul pentru prima oară, deci la o primă vedere, să-mi pară un poem al solilocviului și al neclarității. Găsesc o simbolistică a impreciziei foarte sofisticată, confesiunea fiind de cele mai multe ori indirectă, vocea auctorială dând senzația că se ferește tot timpul să spună direct ce are de spus. Mărturisirile vin prin învăluire, cu ajutorul unor mecanisme fine, metaforizante, aproape nimic nu-mi pare a fi la vedere, de parcă oceanul de senzații de dedesubt, din crevasele sufletului, ar fi doar sugerat prin mici inserturi textuale rafinate în creuzetul gândirii mereu lucide. Normal că urmează o a doua citire și atunci parcă se modifică ușor registrul și faci posibilă o mai clară receptare a temelor pe care dorești să le atingi. Vine, firesc, o a treia lectură și, deja, încep să mă simt parte din poveste, ba chiar, atunci când îmi arunc privirea peste umărul tău liric, încep să văd ca într-o carte deschisă. Dar nu ține mult, fiindcă iarăși mai găsesc un pasaj prin care te repliezi rapid în defensivă, revenind la aceeași poetică a interiorității. Ce mai, a te citi pe tine, este pentru mine o continuă provocare, un continuu flux-reflux poetic în timpul căruia totul e invadat de valuri când prea cuminți, când prea tumultuoase. :)
Prin urmare, cititorul care va depăși momentul în care se va întreba ce-a vrut să spună poetul și nu va dori un răspuns imediat va avea numai de câștigat, fiindcă, în ciuda limbajului atent camuflat, va descoperi o poezie îmbibată de sentimente și trăiri foarte puternice, iar odată spartă cochilia cuvintelor și a simbolurilor, va putea scoate la suprafață elemente de o neașteptată frumusețe. La urma urmei, ce este (sau poate fi) poezia altceva decât o sumă de tablouri, un palimpsest în care imaginile care „nu se văd” ascund, la rândul lor, alte și alte splendide imagini?...
Cu drag, apreciere și prețuire!
Monica, apreciez cuvintele lăsate și mă bucur pentru reacția ta, cu drag!
Domnule Valeriu Anghel, vă mulțumesc, cu respect!
Poate că n-am înțeles ce înseamnă poet, poate că nu înțeleg poezia. Am citit mult, asta mi-a fost traiectoria.
Aproape tot ce apare aici pe Însemne este de o înaltă valoare. În același timp, îmi pare un furnicar, un loc de creație și învățătură, comentariile fiind în majoritate lecții, pârghii de ajutor.
Citindu-te, însă, frecvent, pe tine, Poete, mi se pare că cineva trebuie să mă înalțe deasupra versurilor, ca să pot înțelege și gusta din plin, miezul mustos al mesajelor și, mai ales, stările de emoție ce izbucnesc cu atâta forța din interior. Ești greu de citit, Poete, lași impresia unui perete plin de graffiti hieroglifice pe care, tu, cititor, scos la tablă, le reciti cu sârguința și nerăbdarea de a primi nota maximă pentru înțelegere. Însă, dacă prinzi cheia, secretul forței tale lirice, totul îți va părea o apă limpede unde trăirile, mesajele, emoțiile se oferă singure spre a fi citite.
Iar aceasta unică cheie pe care o porți permanent este IUBIREA. În toate exprimările și formele ei de manifestare.
Rămân, după fiecare lectură, cu insațietatea ade a nu se opri efluviul de lirism din fiecare scriere.
Mulțumesc, Poete, pentru daruri!
Un poet căruia nu-i este teamă de cuvinte. Excelent!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE