Nu-i aşa că Nichita Stănescu avea dreptate cu sărutul
strivit sub talpa piciorului
ai şchiopătat o vreme cu teama de-a respecta poetul şi poezia
fără a ţine cont că buzele mele au dus totul la împlinire
îl iubeşti pe Nichita şi mă îndepărtezi pe mine
de ce nu mai şchioapeţi
de ce mi-ai înfipt sărutul
în mărăcinii uitării
ai lăsat vântul să ducă de-a rostogolul
suferinţa privirilor mele
ciulinii bărăganului în miez de vară
Panait Istrati te-a convins să-ţi sufleci
braţele tăcerii să iubeşti şi să pleci de două ori pe an
să laşi serile singure în căderea stelelor
să-ţi tremure ciocârlia-ntre şoapte
să-l aduci pe Nichita la mine-ntre lacrimi vinovat
de frumuseţea acelei poezii
am să ard biblioteca după ce voi muri
dar până atunci
îi citesc prin tine
voi trăi îndrăgostit de tine tot restul vieţii
te-ai născut seara când Rebreanu
se văieta de blestemul ascuns în ciuleandră
cât de frumoasă eşti tu femeie
şi câte suflete ţi-au ridicat statui
mă plec în faţă cuvintelor şi las cerului libertatea
să plouă până când sărutul îţi va ierta
graba în care l-ai strivit
Adaugă un comentariu
Multumesc tuturor pentru trecere si semn!
Cu drag si pretuire!
Frumoasă incursiune printre clasici, priviți prin lupă proprie.
da Coza
Adelaide iti multumesc pentru lectura si apreciere!
Cu mare drag!
Admiratie!
Multumesc Daniela pentru popas si apreciere!
Cu mare drag!
Interesant elogiu adus femeii prin pana marilor scriitori!
Iris iti multumesc pentru trecere si semn!
Cu mare drag!
Domnule Iordachescu va multumesc pentru lectura si comentariu!
Cu pretuire!
cât de frumoasă eşti tu femeie
şi câte suflete ţi-au ridicat statui
mă plec în faţă cuvintelor şi las cerului libertatea
să plouă până când sărutul îţi va ierta
graba în care l-ai strivit
Frumos, domnule Ungureanu! Inspirat tablou!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE