de ducere

[nicolae vaduva]

 

când mă ia de umeri luna

și în gât îmi pune șișul,

nicio poftă, niiciuna,

nu mai am să-i bat podișul

cu sonorul la refuz,

recitând țiganiada;

mă retrag sub bec, ursuz,

las la dracu esplanada

și termin cu versul: gata!...

când și luna ciucarlie

vrea să-mi taie beregata

nu mai scriu vreo poezie

nu mai spun mahabharata...

în sertaru-închis cu lacăt

niciun ochi să nu mai vadă

și sub altă lună-n treacăt

cu un deget de zăpadă

voi lăsa un semn, afiș,

cât o urmă de tăiș...

hai serghei, ia-mă de mână!...

muma ei de lu... și lună!...

[Nikol MerBreM]

Ba să nu terminaţi :)))! Mi-a plăcut şi mie cântul "de ducere"! Cam pe când apare cel  "de venire" :))?

Drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

O, domnule Văduva, în loc de ,,muma ei", tata spune ,,grijania ei", dar a dumneavoastră îmi place mai mult, merge liric! și vin cu o întrebare: ,,Cei care-și închid comentariile unde se oglindesc? în like?" :) Răspunsul, vă rog frumos, ilar! :)) Și scrieți, eu citesc! Niicio grijă, vin cu sare! Nu, nu vin să-l beți, vin să mă vedeți, la Bizanț! Și vin cu sare, aia NaCl, ca sarea-n bucate - ca pentru pretin consacrat și ca sarea-n ochi pentru ălalalt - că nu vrea să va ia de mână. Și mai ziceți de Lună, păi, aia vă ia de umeri, să va scoată mărul lui Adam-deducerea și să curgă versurile! (Dacă v-a plăcut comentariul, vă rog, nu zâmbiți, că-mi spargeți oglinda.) Acum, mă duc la un blog de informatică, să oglindesc oglinditul, nu mă credeti? citiți: https://ioananastasa.wordpress.com/tag/oglindit/

[Mihaela Suciu]

,,zău" sau ,,chiar" vin să întărească afirmația, dar ,,niiciuna" (așa cum e scris) e mai amuzantă (chiar și prin incorectitudinea gramaticală) și cred că-i foooarte originală! :) Nu știu cum privesc și ceilalți cititori, dar eu sincer, când o citesc, mă pufnește râsul. Drag, de cuvântul Văduva! 

[Adina Speranta]

Dedicată lui Serghei din Riazan?

Ah, numai luna lui putea să pună șisul la gâtul cuiva :) ...sau să scape căpăstrul pe jos, luna - bulgăraș de caș :) 

Revenind, felcitări! 

niiciuna nu există...propun chiar niciuna 

Cu drag! 

[Ion Lazăr da Coza]

Ar putea fi: niiciuna > chiar niciuna / zău, niciuna

Șarmantă supărare.

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumos, special, sentimental și ghiduș. ȘI ca ritm, sună bine.

Am citit și am admirat,

Sofi

[Valeria Merca]

...

voi lăsa un semn, afiș,

cât o urmă de tăiș... - cam asta lăsați de fiecare dată și... nu numai...

Special popasul! :)

[Mihaela Suciu]

Lehamitea (poetică) ați redat-o prin prin lungirea vocalei ,,i" - niiciuna? si poate fi ,,niiiciuna" sau câți ,,i" se dorește. (așa ați gândit, domnule Văduva? - încerc să prind firul gândului dumneavoastră) și ca o paranteză: Din generozitate, n-o să va înscrieți licențele poetice la OSIM, nu? 

[Mihaela Suciu]

Luna are fazele ei, la fel și noi, cum bine spun versurile:

"trecem  printr-o anomalie
a pieilor mototolite de gânduri:
când glande umflate,
când furnale aprinse,
când liniște -" (Pas-Nicolae Văduva) 

Crai-nou, deducerea nu se ia cu sisul! :)) Uite! iar pleacă poetul cu vărul Serghei. Ne vedem la Bosfor, domnule Văduva? Sunt indignată, știu, e ceva personal și aș folosi mesageria, aia de sus, colț dreapta, dar încă nu mi-ați aprobat prietenia si arde. " muma ei de lu... și lună!..." :))