Dacă rup o pită-n două
Și-ți dau jumătate ție,
Poate și din iad să plouă,
Eu îți vreau inima vie
Dacă mă arde-n rărunchi
Să pun clopoței la cai
Sau să-mbrățișez un trunchi
Din grădina mea de rai,
Dacă steaua mea coboară
Să-ți atingă pleoapele
Și în treacăt te închină
La îngeri, cu apele,
Semnul crucii nu-i departe.
E liniștea dintre noi.
Fiecare-și ia o parte,
Egală pentru-amândoi.
Tu iei cerul, eu laguna,
Malului ușor îi pare,
Culeg alge, aleg într-una
Din corali, partea mai tare
Tu iei strălucirea zilei,
Eu, crezul întunecimii.
Tu ești mesagerul milei
Eu fac loc viitorimii.
Și în portul de departe
Ne așteaptă barca noastră,
Dacă Domnul ne împarte
Din iubirea lui măiastră
Monica Pester
Adaugă un comentariu
plăcut
O altă versiune a ta!
O-mpărțire în cuvinte
ce-avem între ochi și minte
între os sau gând cuminte
vremea curge, cine-o prinde?!
mi-a plăcut mult, mai trec :)) aDa
Minunate versuri!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE