pe cer
sunt creaturi
formate
din cuvinte
ilustrate
în calendarul sufletului
în fiecare seară
stă spânzurată
câte-o creatură
pană când
cerul
rămâne mut
doar luna
mai scapă câte-o lacrimă
care mai apoi
rămâne rezemată
de-un mormânt
Adaugă un comentariu
Va multumesc doamna Gina Zaharia :)
Ma bucur ca v-a placut.
ultima strofă dezvăluie un tablou al păcii/împăcării
și această poezie mi-a plăcut!
Va multumesc pentru sugestii, foarte buna constatare doamna Sofia, o sa modific cand o sa ajung acasa :D , nu am diacritice la indemana , o sa ma gandesc la ultimul "spanzurata" ca sa modific si acolo :).
O zi buna in continuare.
Eu așa văd această poezie:
în fiecare seară
este spânzurat
câte un cuvânt
până când
cerul
rămâne mut
doar luna
mai scapă câte-o lacrimă
care mai apoi
rămâne spânzurată
pe-un mormânt
da Coza
E bine, dar se putea şi mai bine, mai şlefuit.
Ex: în fiecare seară/este spânzurată, eu aş fi zis, în fiecare seară/stă spânzurată
rămâne spânzurată - aici trebuie scos spânzurată. rămâne atârnată sau altfel.
Cu prietenie, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE