Costa Del Sol

[Corneliu Neagu]

Costa Del Sol

.

Ah, Costa del Sol, frumosul meu vis,

Stigmergic venind în cuante,

Mi-aduci amintiri din pierdut paradis

Curgând cu imagini turnante.

.

În mine trezesc neuitatul delir,

Mă-ntorc rătăcind peste ape,

Prin suflet se scurge vrăjit elixir

Când Costa del Sol mi-e aproape.

.

Huelva se pierde în urmă discret,

Regretele mor prea devreme,

Cadiz mă așteaptă pe țărmul cochet,

Iar marea-mi recită poeme.

.

Și glas de sirene mă cheamă în larg,

Hercule din Porți mă salută,

Privesc Gibraltarul în care se sparg

Legende din lumea pierdută.

.

Dar Costa del Sol la drum mă îmbie,

Eu las Gibraltarul în urmă,

Șoseaua sub roți m-aruncă în vrie,

Iar teama din mine se curmă.

.

Spre Malaga-n trombă, tot înainte,

Zăresc fortăreața maură,

Orașul vestit îmbracă veștminte

Ce ochii din zare mi-i fură.

.

Marea nebună se zbate în valuri,

Cu undele toate-n derivă,

Iar noaptea, din larg, lumină de baluri

Își cerne prin strâmta ogivă.

.

Văd vasta faleză, plină de lume,

Cu plaja-i cuprinsă de vrajă,

Maure vestale, ieșite anume,

Ar vrea să mă prindă în mreajă.

.

Dar drumul mă duce spre Almeria,

Hotel Costasol mă așteaptă,

Roquetas de Mar etalând alegria

Mă pune pe calea cea dreaptă.

.

Cetatea maură apare în zare,

Privesc înspre plaja-nsorită,

Dar timpul se scurge și altă chemare

Pe drumul stâncos mă invită.

.

Fernanda în prag rămâne pierdută,

Pornesc spre Sierra Nevada,

Trec munții semeți, din zări mă salută

Vestita cetate Granada.

.

Mă pierd în Alhambra, rămân în extaz,

Și parcă, cuprins de derută,

Imagini adaug în cugetu-mi treaz,

Din lumea maură pierdută.

.

Grădinile-Alhambrei în urmă apun,

Căci alte vestigii m-așteaptă,

În Cordoba intru și-n suflet adun

Magia venită în șoaptă.

.

Măreața moschee Mezquita se-arată,

În toată splendoarea maură,

Nevrând să accepte că-a fost integrată

În spațiul din altă cultură.

.

Mă pierd prin oraș, o nouă izbândă –

Istoria-n mine tresaltă,

Trecutul întors îl văd ca-n oglindă,

Trecând printr-o poartă înaltă.

.

Rulez către vest, Sevilla cheamă,

Gadalquivir mă  invită,

Copacii rămași în urmă aclamă,

Va-ncepe o nouă suită !

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru acest comentariu, stimată doamnă Mioara Manoilă! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Waw, pe unde ne purtați cu versul!

[gabriel cristea]

Felicitări pentru această incursiune iberică! 

[Mioara Manoilă]

O minunată călătorie, într-un spațiu exotic, pe care am trăit-o din plin și cu placere. Felicitări!