nici nu mai știu de când chipul tău se îneca
într-un pahar
fumul împrăștia stâlpii de la cramă
(nu mai știu dacă valea popii
îmi
intră sub rotunjimea sânilor)
turmele de capre umblau în
beznă
iar livada tremura în meri
viața se alinia de noiembrie prin maci
sub umerii căzuți tu îmi bolboroseai rugăciuni
e adevărat haosul aprinsese focul
blestemul își punea stăpânirea peste legile firii
și nu mai știu când am mușcat spaima
când am plesnit din coconul morții.
Adaugă un comentariu
Ion Lazăr da Coza multumesc frumos!
Sofia Sincă va multumesc frumos!
Aș evita: stâlpii \ stâlpul
Satul, cu bune și rele, matriță a tot ceea ce suntem și vom fi, purtat oriunde... mai ales în coconul morții, ca o apă vie. Frumos!
da Coza
Frumos metaforizat mesajul. Bacchus - regele ademenitor al toamnei cu ale sale miruri.
Dar se putea mai mult, după a mea părere sau cel puțin să șlefuiești textul.
Ex: viața se alinia în noiembrie în maci - eu aș fi zis, viața se alinia de noiembrie prin/în maci
din spaimă când am plesnit din coconul mortii. - unul dintre din trebuie scos/înlocuit și desigur, virgulița lui ț.
Am citit cu plăcere,
Sofy
multumesc frumos Valeria!!
''și nu mai știu când am mușcat
din spaimă când am plesnit din coconul mortii.'' - imagini seducătoare!
Drag de scrisul tău, Elena!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE