cu verdele pe buze

[Elena Mirca]

nici nu mai știu de când chipul tău se îneca
într-un pahar

fumul împrăștia stâlpii de la cramă

(nu mai știu dacă valea popii
îmi
intră sub rotunjimea sânilor)

turmele de capre umblau în
beznă
iar livada tremura în meri

viața se alinia de noiembrie prin maci
sub umerii căzuți tu îmi bolboroseai rugăciuni

e adevărat haosul aprinsese focul
blestemul își punea stăpânirea peste legile firii
și nu mai știu când am mușcat spaima

când am plesnit din coconul morții.

[Elena Mirca]

Ion Lazăr da Coza multumesc frumos!

[Elena Mirca]

Sofia Sincă va multumesc frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Aș evita: stâlpii \ stâlpul  

Satul, cu bune și rele, matriță a tot ceea ce suntem și vom fi, purtat oriunde... mai ales în coconul morții, ca o apă vie. Frumos!

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumos metaforizat mesajul. Bacchus - regele ademenitor al toamnei cu ale sale miruri.

Dar se putea mai mult, după a mea părere sau cel puțin să șlefuiești textul.

Ex: viața se alinia în noiembrie în maci - eu aș fi zis, viața se alinia de noiembrie prin/în maci

din spaimă când am plesnit din coconul mortii. - unul dintre din trebuie scos/înlocuit și desigur, virgulița lui ț.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Elena Mirca]

multumesc frumos Valeria!!

[Valeria Merca]

''și nu mai știu când am mușcat
din spaimă când am plesnit din coconul mortii.'' - imagini seducătoare!

Drag de scrisul tău, Elena!