Cu tâmpla zilei peste orizonturi

[Camelia Ardelean]

Cu tâmpla zilei peste orizonturi,

Își pune timpul cosmice-ntrebări;

Un vechi conflict trezește noi afronturi

Între cocorii dintre patru zări.

 

Își spală cerul veșnica-i năframă

În arca mării, stoarsă de furtuni;

Pășește răsăritul ca pe lamă,

De poți și urma nopții să-i aduni.

 

Tăind în franjuri noua dimineață,

Un soare mut suspină vinovat,

Își scutură sprâncenele de-albeață;

Apatic, sub un nor, zâmbește plat.

 

Sub lacăt, universul pune luna,

Cu farmece făcute în astral

(Din ploaia de poeme-ntotdeauna

Cuvântul mi-este sunet de caval.).

 

Cu tâmpla zilei peste orizonturi,

Clipește viața ruptă din zenit;

Reglând cu moartea necuprinse conturi,

O altă mască, azi, și-a plămădit…

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc de lectură și semnul de apreciere, dragi prieteni: doamna Dorina, Gina, domnule IMC, Nicolae Văduva!

O primăvară frumoasă tuturor cititorilor mei (și nu numai)! :-) 

[Camelia Ardelean]

Valery, ca întotdeauna aștept cu nerăbdare (și) popasul tău! Mă bucur dacă ți-a plăcut poezia! Versul menționat de tine mă nemulțumea și pe mine, dar am zis că-i dau pace, până la următoarea vizită a muzei. Sugestia ta este excelentă și îți mulțumesc mult pentru ea! :-) De fapt, o s-o preiau, transformând-o la prezent: "Sub lacăt, universul pune luna", mi se pare că sună parcă și mai melodios. Te îmbrățișez!

[Camelia Ardelean]

Drag de popasul tău, Laura, și mulțumiri pentru cuvintele frumoase! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc, doamna Sofy, de prezență și aprecierea pozitivă! Nu mi s-a părut a fi rupere de ritm la versul respectiv, dar o să verific, bine că m-ați atenționat! Cu prețuire,

[Valeria Merca]

Frumos. Mi-a plăcut poemul tău, pornind chiar de  la  titlu. 

Nu găsesc reuşită topica în versul ''A pus sub lacăt universu` luna,'', mai ales că ai mai avut nevoie şi de un apostrof acolo şi mai ai şi pus sub. Ai putea schimba astfel: Sub lacăt universul pus-a luna.
Cu drag,

 

[Laura H.]

Frumos, expresiv, sugestiv. Felicitari!

[Sofia Sincă]

Timpuri și destine, între ele o filozofie indisolubilă. La tine într-o formă poetică metaforizată, prin poezie clasică bine aranjată.

Dar, ar fi un bob zăbavă: versul patru din prima strofă este puțin ieșit din ritm, din motive de accente.

În rest o poezie frumoasă.

Sofy