Criticilor mei

[Vezi blog]

Intrai în ”lumea” poeziei,

Am fost primit ca azilant –

Să dau frâu liber fanteziei

Nu e ușor, e chiar frustrant.

 

Pe site-uri sunt ”bisericuțe” –

Se gratulează reciproc,

Se dau pe versuri ”în bărcuțe”,

Ca nou venit nu prea ai loc;

 

Să n-ai vreo virgulă greșită,

Facile îți sunt rimele,

Limbajul nu e de elită –

Ce mai, sunt ca enzimele!

 

Te descompun cu nonșalanță,

Se pare c-asta-i hrana lor

În viața fără de substanță

Ce-o au, de-a lungul zilelor.

 

Găsesc un debușeu frustrării,

Și critică orice, ad-hoc,

Nu văd de valuri spuma mării,

Sunt indivizi fără noroc.

 

Dar nu-i nimic, am blogul propriu

Unde-mi sunt critici cititorii

Adio deci, mi-e prea impropriu

Contactul des cu detractorii.

[Nelu Preda]

Mulțumesc Aurel. Sunt de ceva mai  mult timp pe site-ul asta, chiar dacă am întrerupt prezența o perioadă, știu cam cum stau lucrurile. Ar fi frumos să fie strict numai dragostea de poezie aceea care îi motivează pe unii să critice, dar își extind atacurile la persoană și asta nu poate fi tolerat. Am șters astăzi o postare de-a mea care se ”bucurase” de o asemenea prestație, nedorind să țin hangul persoanei respective și să îi răspund cum merita.