Corolă de zboruri setea noastră atavică

[chindea maria elena]

frângerea pe tălpi de iubire

* Dedicată lui Ion Lazăr da Coza *

 

icar uitase de mult alfabetul văzduhului
ieșirea din labirinturi ațoase
își cerea vama
datina celui ce-și îmbracă obstinat candoarea
căzuse în derizoriu
tâmpla suna a gol de vis
nici un tumult al sevelor nu mișca ornicul
din clopotniță biserica își înfipsese piatra albastră a lunii între
coastele negre
nu eram niciunde știam doar necuprinsul
și răsfoiam vibrația unui roșu
intens

când am pășit cu sandaua genunii încălțat
prin nuanța vâscoasă a verdelui închis
din răsărit de cuvânt
de neoprit
venea un somn mare
de amenințarea buzelor să mă apere

refuză să intri în nume încolțirea ca o hipnoză indusă
și toate aripile îți vor fi semaforizate

carnea atârnă ca o tortură
deasupra ideii de eu
știu fără hartă
să-mi hașurez prezențele care au imprimantă
nu cer voie luminii strălucesc fără ventuze
înăuntru sunt totul
durerea poate să-nghețe amprenta doar înafară
sâmburele arde în frigul galactic
conservă esența
după scrumire icar își creează altă piele
fără aderență mitică soarele
nu rămâne lipit
de fluturi

nu hrănesc îndeajuns cunoscuta rugăciune înlumează-mă părinte

cum nu am degete exersez rotirea
mișcare spre stânga
sub unicul cod ce înghite ușor toate culorile
să nu mă tai spun frunzei care cade
cerul absoarbe îngenuncherea aurie a materiei
nu pot spune
rectilinie mi-e privirea și înecurile
după ce-o scutur de piroane coroana e plină de supernove
legea se cere împlinită odată oglinda
creată

doar digestia a rămas un proces sensibil
îmi rămâne uneori o explozie
nedigerată

atunci mai descarc din pupilă o golgotă virgină
și urc
urc
urc

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Am văzut de ieri că mi-ai dedicat/dăruit încă o bucurie de ziua mea. Am întârziat îmbrățișarea ei fiindcă nu pot, orice s-ar spune, să cuprind simultan două minunății - și nu m-am înșelat!

Te-ai întrecut pe tine!

Mai mult decât încântat - copleșit!

[Sofia Sincă]

Ai asemănat pe Ion Lazăr da Coza cu Icar - simbolul spre înalt. Originală și bine aleasă comparația. La fel și interpretarea în poem, modul de a trece destinul personajului prin etape schimbătoare, uneori de tortură psihică, căutând mereu alte și alte căi pentru a rezista aripile topite de soare. Uneori nu reușești, te prăbușești. Important este să te ridici și să urci continuu... așa cum spui tu. Viața oferă și miracole.

Încă o dată, La mulți ani, doar liniște și lumină sufletească pentru cel ce i-a fost dedicat acest poem, iar ție - poeto - bucurii prinse de suflet și viață lungă să ne mai încânți cu poemele tale mirifice și provocatoare.

Sofy

[Mihaela Suciu]

E deosebită! de fapt și autoarea, și cel căruia îi este dedicată. Oameni delicați și totuși mari prin ceea ce se dedică!

[chindea maria elena]

Dragul meu Ion, am scris cele două poezii cumva concomitent, am un stil aiuristic  de a șlefui lucrările mele, rareori scriu dintr-o suflare, la multe tot adaug la intervale o idee, o metaforă, în întregirea tabloului care în sufletul meu sunt complete, dar în practică.... Asta și pentru că sculpturile mele metaforice nu se fac prin îndepărtare - ci prin adăugare! ”Cănuță om sucit”, de... Și această poezie este scrisă pentru tine, tu ești pentru mine un Icar (minus nesăbuința - conform interpretării generale, nu și cu a mea)!

Încă o dată, îți urez LA MULȚI ȘI ÎNLUMINAȚI ANI! Îmbrățișări, dragii mei!