îmi împrumuți visele
fără dobîndă
pe termen nedefinit
trecutul mi-l tâlhărești
cu cagulă
dar cu sînii goi
și sărutul ascuțit
ca o gură de lup
te faci că îți pasă
de tăcerea mea
inconșientă
intubată
dar îmi lipești
ochii de coapsele tale
sculptate de rafael
pictate de botticelli
mă minți că mă iubești
dar o faci dumnezeiește
cu degetele prin inima mea
ca pe o chitară
eu știu că ești o
fată mult prea morgană
pentru mine
dar nu mai am nimic de pierdut
dacă mă fac că te cred
Adaugă un comentariu
Fata morgana, ce frumos ai sculptat-o!
frumos, foarte frumos :))
drag prieteni!
Joc al gândirii, admiraţie de Adam... Nu chiar gratuită, din moment ce ea, Eva arată ca în sculpturile cele mai fine.
Poem cu fineţe!
Sofy
Bună tactică - bună poezie!
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE