Încercarea de a iubi

[Karate-ka]

Şi mi-am promis că nu, dar uite că iar...
E derizoriu să mai cred că dragostea vine
Şi stă liniştită în venele noastre c-o atingere din greşală pe inimă.

Las-o aşa! Nu mă-mbăt cu poezie rece în seara asta,
Căci tare mă doare ochiul rotund, care se uită la tine cu sufletul,
Din când în când.
Nu-ţi face griji, nu mă-ndrăgostesc,
Ci zăbovesc la decorul cu care zilnic
Îţi încarci universul. Pare să-ţi fie bine acolo:
Pe pereţi mereu înmuguresc arbori - copacii din mine -
Pe pânze leii se desenează singuri - cu ghearele mele -
Numai eu mă număr de una singură printre cuvinte -
Focul abscons, nestins şi nemaiauzit încă.

Dar uite că cineva iar mă minte frumos, îmi spune în fiecare dimineaţă
Că iubitul meu e încă acolo, la geam, urmărindu-mi somnul
Cu o nouă pereche de aripi,
Pe care mi le lasă pe perna cealaltă a sufletului meu,
Unde nu mai doarme nimeni de la o vreme -
Atât de singură să fiu în mine însămi?

Ah, ca două picături de sânge îmi stau pupilele întemniţate.
Oare dacă am fi orbi ne-ar mai fi teamă de întuneric?
Mie, da! E o beznă uriaşă în mine...
Tu să-mi deschizi ochii bine dacă vreodată
O să mă-ntâlneşti pe lumină...
Nu, dragă, eu n-am să-ţi spun că te iubesc!
Nu fac crize de gelozie...

[Vasilisia Lazăr]

Da, un pic sintetizat și ar ieși un poem bun. Există lirism, există emoție.

Drag,

[gina zaharia]

Pe pânze leii se desenează singuri - cu ghearele mele -

i-am zărit!:)

cu plăcerea lecturii,

[Ion Lazăr da Coza]

Mult prea povestit mesajul. Încearcă să-l transpui în poem în proză.

da Coza