Castelul

[Manuela Munteanu]

Cu ziduri adormite-n văi

Însângerate de rugini,

Părea o punte între lumi,

Între văzduh şi rădăcini.

Cu somnul dulce prin urzici,

Și adieri de tei bălani,

Căra războaie şi poveşti

Cu braţele a mii de ani.

Zvâcnea donjonul* către cer

Cu un avânt pietros, de stei,

Să prind-o stea, ce s-a aprins

Cu gândul la iubitul ei

Şi îi cânta ca un pârâu,

Când prin creneluri risipea,

În rotocoale argintii,

Răsufluri lungi, de ceaţă grea.

Nu-şi amintea pierdute chei.

Cu lacăt înnoda zăvor,

Dar o magie deschidea

Cărări de timp pentru picior

Şi răbufneau precum un vânt,

Ce alerga cu-arcanul sorţi,

Adus de-un djinn* rătăcitor...

Înaltul sol al Naltei Porţi.

Zburau stafii prin largi odăi,

Pe după-arcade chicoteau,

Dar la strigări de cucuveici,

În umbre dese-ncremeneau.

Visau ciolane spade-n teci.

Doar un oboi înfometat

Visa cum înjgheba cântări

C-un fluier sec şi însetat.

Armuri cu ochii trişti, de za,

Se întrebau dacă viteji

Au zăbovit în vreun ceaslov

Cu scrisul în galop de cneji.

Pe-o masă, colbul mângâia

Pocale încrustate-n jad,

Iar pânza de paing turna

În trupul lor un strop de iad.

Tăcută pivniţă sub zid,

Cu mâini de smoală, ca un drac,

Un vin tămâie-adăpostea,

Cules din vrana altui veac.

În sticle astupate, viu,

Încă-aştepta, cu timp hrănit,

Să-l soarbă lin şi des un prinţ,

Plecat să bea din infinit.

 

Doar steaua de sub bolți de cer

Înlănțuia cu brațe reci

Luceafărul, prin tulburi zori.

Lumini pe-albastrele poteci...

*donjon – turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval

*djinn – spirit binefăcător, sau răufăcător, în miturile religiei musulmane

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc,  domnule Grig Salvan,  pentru sfat și apreciere! În forma inițială a poemului, într-adevăr, am scris ,,purta", apoi ,,ducea", însă am modificat cu ,,căra" pentru că mi s-a părut mai dramatic.  Să cari este mai greu decât să porți, sau să duci. Este adevărat că, din punct de vedere fonetic, există o ușoară disonanță. Mă voi mai gândi.

[Grig Salvan]

Poem baladesc cu iz medieval care te transportă într-o lume de basm, vizualizez castelul magic „punte între văzduh și rădăcini”, imaginile au ceva ireal și fantasmagoric dar pregnante prin culorile lor, toate elementele de recuzită medievală conturează o atmosferă de poveste captivantă. Al treilea vers din strofa a doua sună un pic dur pentru ureche prin aliterația „căra războaie...” Poate mai bine ar merge „purta...”

[Manuela Munteanu]

Bucuria este și de partea mea, Ada, câtă vreme bucur. Îți mulțumesc!

[Ada Nemescu]

O bucurie ești. O BUCURIE!

ABSOLUT ÎNCÂNTATOR 

aDa

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, întâmplător,  sau nu, în existența mea, destul de lungă, am avut semnale că această lume de ev mediu nu mi-a fost, sau nu-mi va fi deloc străină. În acest moment sunt hotărâtă să duc mai departe această legătură aproape inexplicabilă și pentru mine. Cu mulțumiri și prețuire pentru cuvinte! Da, ador poemul clasic!

[Mihai Katin]

este un poem  despre alt  timp,ca o  paranteza,ma minuneaza cat  de   magica  este atractia  spre un ev  mediu  pe  care  putin  il  cunosc  sa zic  asa in carne si  oase ,de ce spun acest lucru?...nu  era chiar  placut  sa vietuiesti  acum un mileniu,in fine,nu  are legatura cu  acest  poem  in care realizati  cu  minutiozitate  si  multa  inspiratie  o  atmosfera  de balada cavalereasca  , de mitologie  sacra  inchisa  in  vechi   manuscrisce  unde poate sta scris:

Doar steaua de sub bolți de cer

Înlănțuia cu brațe reci

Luceafărul, prin tulburi zori.

Lumini pe-albastrele poteci... 

cu pretuire pentru  arta  poemului clasic  pe care il adorati!

[Manuela Munteanu]

Da, Amanda. Și ,,viață fără de moarte..." Mulțumesc pentru vizită!

[Amanda Spulber]

Dacă s-a îmbătat de infinit, nici eu n-aș crede că se mai întoarce. Ar fi ca în "Tinerețe fără bătrânețe..."

[Manuela Munteanu]

Vinul (dacă aceasta este curiozitatea) este singurul element ,,viu" din castel și așteaptă revenirea prințului ,,Plecat să bea din infinit", adică să lupte, să devină erou. Probabil nici nu se va mai întoarce... Mulțumesc pentru popas! Maximă relaxare! 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru apreciere,  doamnă Vasilisia!