casa de astăzi

[gina zaharia]

ți-e casa de astăzi un munte de sare
vezi să nu fie-ntuneric mereu
dar nici lumina 
adânc orbitoare
să treacă săgeată prin gândul ateu

deschide fereastra
iar brațele tale
plimba-vor întregi colonii de ninsori
ascultă cum plânge tăcerea în vale
când nopțile toate
sunt parcă uitate-ntr-un sobor 
de viori

de cetina-ți cade cu boabe de gheață
pe-un cer de oglinzi 
sau poate c-ar vrea 
să-ți urce în suflet când stâncile-nvață
în viscol și ploaie 
nemișcate să stea

primește-o în casă și dă-i niște haine
fă-i focul degrabă și spune-i 
ce vrei
va ști că iubirea-i stropită cu taine
iar lupii și mieii
pasc ramuri de tei

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mitică Horlaci!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc!

[Valeria Merca]

...

primește-o în casă și dă-i niște haine
fă-i focul degrabă și spune-i
ce vrei
va ști că iubirea-i stropită cu taine
iar lupii și mieii
pasc ramuri de tei - e semnul meu de încântătoare lectură. 

[Sofia Sincă]

Casa de vis, casă dulce casă.

Din versuri emană o corespondenţă de sentiment-natură transmisă de poet prin această casă, construită să satisfacă  toate gusturile, unde anotimpurile se amestecă armonios, la fel și animalele devin prieteni, nebănuiți. Se transmite și sentimentul iubiri de frumos și de înviorare, chiar dacă se vorbește și de gheață și de picăturile iernii...

Poezia are un ritm frumos și o rimă blândă care îndulcește, dar în strofa doi, ultimele două versuri sunt ieșite din ritm și impietează.

Am citit și deosebită plăcere,

Sofi

[Mitică Horlaci]

De revizuit a doua strofă, unde se pierde puțin ritmul. În rest, poezia place! Felicitări!