Caloian

[Ion Lazăr da Coza]

 

Nu-i drept

dar așa e

treburile muierii în gospodărie nu se văd

obosită

când moțocul și-l pune pe căpătâi

nici măcar ea nu-i mulțumită

de câte peste zi a făcut darmite

vreun brusture de soț

bate ăsta o scândură-n gard nouă

zece ani e acolo până putrezește

pune un pom

și nepoții mezdresc din roade

face-o fântână

veșnicie scrie pe ghizd

aduce-o căruță de lemne

o lună iese pe cabalaie fum

că după lemne era dus și Bofică a' lu’ Mârțog

dar proastă

proastă zi și-a ales

că-i fusese drumul tot

o fleşcăială amorțită de ger

iar buzatu’

cu obraji de gheață

de când s-a răsturnat a doua oară căruța de-a

descărcat-o și-a-ncărat-o iar săracu’

numa’-n șale l-a pupat pân’ a ajuns

pe-nserat

în ogradă în casă

nevastă-sa zolea într-un feredeu

niscai rufe

– Bre, Bofică… Și așa ești ud…

Adu, ’netale, două cofe cu apă…

Hât!... Bât!... Dât!... își strivi ăsta

de cerul gurii

pandaliile cu limba dar

se-arătă drăgăstos ca

vântul de primăvară

și apă-aduse din gârla bragă

păstrându-și zâmbetul

o făcu pe caloianul –

fleoșc

pleoșc

– Acu’ ești și mătăluță udă…

Așa că te poți duce după apă.

 

Și s-a dus.

 

Cu moțocu’ leoarcă.

             moțoc = coc, conci, pup etc.

             cabalaie = hoarnă, horn, coș de fum, ogeac, bageac, urloi...

                           din ciclul „La Ghizunie”

[Ion Lazăr da Coza]

Uneori stilul, alteori mesajul, câteodată ambele atrag cititorul. Dar mai sunt și accidente...

Cu drag, Sofia!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, ție-ți dă mâna să zâmbești - n-ai conciul ud... :))

[Ion Lazăr da Coza]

Se spune că numai oamenii inteligenți, scumpă Ana Ardelean, răcesc primăvara... Eu n-am astfel de probleme.

[Chris]

Cu alte cuvinte, a venit nervos şi i-a pus găleata în cap! Aş zice că şi nevastă-sa şi-a găsit o zi proastă, da' proastă zi şi-a ales să trimită bărbatul după apă! :))))))) Citit cu multă plăcere :))

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, de dragul tău și cu mult drag, am adus câteva sinonime pentru cabalaie. Acum cred că ești edificată. :)

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, dle Iordăchescu, pentru generozitate!

Cititorul trebuie să vină în întâmpinarea autorului. Dacă cititorul e „bățos”, poate să fie opera cât de valoroasă - nu-l va încălzi!

[Sofia Sincă]

Zici că e fraier ţăranul... De unde? Îi merge mintea brici! Mai ales la prostii...

În aceste prozo-poeme eşti total diferit faţă de proză sau poezie. Eşti autorul neaoş, al limbajului dulce sătesc şi ale întâmplărilor acestuia, destul de comune ale zonei, în aparenţă. Deschis, fără a fi misterios, desigur, forma în care este redată tema aduce apetit cititorului.

Am citit cu deosebită plăcere şi m-am relaxat!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela, nici io nu mai am cuvinte să-ți spun cât de simpatică îmi ești, chiar dacă nu m-ai criticat niciodată...

[Ana Ardeleanu]

Eu m-am gândit la ceva frumos, D-le Coza, nu la o afurisită de răceală...

[Ion Lazăr da Coza]

Cel mai des răcim, dacă nu suntem atenți, de la vântul de primăvară, scumpă Ana, deci expresia „dragăstos ca/ vântul de primăvară" e cu dus-întors. :)