Ca ochii tăi

[Dumitru Ichim]

Câteodată,
precum ochii tăi,
inima se limpezește,
că poți vedea dincolo de gând,
până în Dumnezeu.


Peste gardul școlii Lui
se aud
clopoțeii râzând...


Alteori,
ca o negură din neunde
se face-nserare
deasupra inimii mele,
ca printre coarne de cerb
violetul pietrelor rare.
Atunci,
ochii tăi, aproape plângând,
îmi repetă, mereu și mereu,
să nu uit intraductibilul verb
din limba clopotului mare.


Ochii tăi, mai frumoși ca oricând...



Dumitru Ichim
           Kitchener, Ontario

[Dumitru Ichim]

Bucuria este a mea. Sărut Mâna, doamna Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Ce bucurie să vă citim din nou! 

Iar acest poem... o desfătare spirituală. Toată admirația!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Merca! Mă bucur sa vă reîntâlnesc!

[Dumitru Ichim]

Aveți dreptate, e mult mai elegantă sugestia dumneavoastră. În viziunea mea vedeam pe Dumnezeu ca un bătrân dascăl de școală în mijlocul copiilor Lui. Dar si asa e bun! Îmbrățișări, dragul meu da Coza!

PS

I really missed all of you! :))

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Laura H. :))

[Dumitru Ichim]

Și mie, Corina! :))

[Corina Militaru]

Mi-a fost dor :) Foarte frumos!

[Laura H.]

Ma bucura revenirea dvs. pe acest site. Felicitari pentru poezie.

[Ion Lazăr da Coza]

Sugerez: Peste gardul de școală al Lui > Peste gardul școlii Lui

Câtă cuprindere!

da Coza

PS: Ne-a fost dor, să știți!

[Valeria Merca]

Câtă bucurie!:) Bine aţi revenit printre noi, cu preţios dar şi har, drag d-le,  Dumitru Ichim!:)

Un poem trist şi atât de luminos:
''Alteori,
ca o negură din neunde
se face-nserare
deasupra inimii mele,
ca printre coarne de cerb
violetul pietrelor rare.
Atunci,
ochii tăi, aproape plângând,
îmi repetă, mereu şi mereu,
să nu uit intraductibilul verb
din limba clopotului mare.''

...
Am lecturat cu admiraţie!