Când Magul coboară

[Iordachescu Dragos Nicolae]

A fum de tămâie Crăciunul miroase,

Înalţă din cetini o scară de verde,

Un plânset de fluier în lerui se pierde,

Când Magul coboară din bolta cu oase.

 

Lumina e smirnă şi-i lemn de Golgotă,

Pământul din Lună se-mprăştie-n Roză,

Cuvântului coase din stele o gnoză,

L-atinge pe talpă, în urma-i bigotă.

 

*          *          *

 

Prelinge-mă, Doamne,-n izvoare de piatră,

În şopot prefă-mă, de umbre m-agaţă,

Cătune ascunde-n fuioare de aţă,

Cărbunelui cerul... o iarnă mulatră.

 

Ridică-mă, Doamne, în poala-ţi divină,

Voi cerne din lacrimi prin cuiele crucii,

Tăceri isihaste, blajinii şi nucii,

Rostească povestea...

E ultima cină.

 

A fum de tămâie miroase Crăciunul,

Se naşte Mesia,

Mă naşte Alunul.

 

 

 

___________________________

Niște oameni buni și evlavioși care,

după credința poporului, trăiesc undeva departe,

pe lângă apa Sâmbetei, la marginea lumii. 

[Sofia Sincă]

Eu vorbeam din punctul de vedere al ortodoxiei.

Și așa cum spui, tot alambicată este poezia. Păgânii nu se rugau la Dumnezeu.

Ridică-mă, Doamne, în poala-ţi divină,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Sincă,

Sărbătoarea Crăciunului este mult mai veche decât creştinismul, este o sărbătoare păgână închinată solstiţiului de iarnă şi a zeului primordial Saturn, primul care aduce lumina omenirii. De aici şi ideea darurilor din pomul de Crăciun, bradul reprezentând Arborele Vieţii în mitologie. Creştinismul aşază Naşterea lui Isus pe aceste sărbători păgâne pentru a-şi face adepţi. Vorbesc de creştinismul timpuriu.

În fapt, mai tot creştinismul pentru a câştiga adepţi îşi aşază rădăcina pe sărbătorile păgâne, ceea ce era şi firesc. Crucea, ca simbol, are şi o conotaţie creştină şi una păgână, ea fiind de asemenea un simbol păgân împrumutat de creştini.

Vă mulţumesc mult pentru lectură şi pentru semnul dumneavoastră!

Complimente,

[Sofia Sincă]

Poemul are cel puțin două contradicții: în primul rând sărbătoarea Crăciunului este una de bucurie pentru că se naște fiul lui Dumnezeu și magii nu au coborât pe fum și tămâie, ci pe o rază. Și apoi nu are ce căuta termenul, pomenirea Golgotei, pe care noi știm ce reprezintă și nici amintirea crucii. Nu se știa atunci cum va sfârși Isus. Acum e nașterea.

Nu știu ce conotație să-i dau poemului. Prin urmare mă abțin.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc mult, Valeria, pentru cuvintele tale şi semnul de lectură! Mă bucur pentru rezonanţă!

Complimente,

[Valeria Merca]

...

''Ridică-mă, Doamne, în poala-ţi divină,

  Voi cerne din lacrimi prin cuiele crucii,

  Tăceri isihaste, blajinii şi nucii,

  Rostească povestea...

  E ultima cină.''...

Minunat! Semn de aceeasi incantatoare lectura!

Felicitari, Dragos!