Broderie de seară

[gina zaharia]

Cum te mai răsfeți tu și în seara  asta, Lună,

ți-ai schimbat broderia cu una de sărbători,

mergi tiptil și urmărești potecile îndrăgostiților de demult,

pentru o reconstituire a celor ce nu mai vin

nici măcar din întâmplare la cină. 

.

De la fereastra mea pari o femeie îngândurată

trecută de prima tinerețe,

cu copiii dați la casele lor și un pogon de umbre pe Marte.

Știu că mă recunoști, aveam  patru ani și ceva

când mi-ai încălțat ciubotele pentru săniuș,

nu-ți spusesem că mi-s puțin strâmte, nici tu n-ai simțit

și ai înghesuit acolo tot felul de drumuri,

ale mele erau toate,

le-am tocit de atâta umblet și încă le mai cârpesc

cum pot și eu.

.

Să nu te superi dacă-ți întorc spatele, vreau doar

să te așezi pe umărul meu,

printre păpuși stricate și balansoare de ceară albastră,

să le povestești cum treceai iazul cu mine

și nu ne speria urletul lupilor,

nici gerul, ba chiar întărâtam câte un foc de paie să-și ridice gulerul.

.

Uite, ia o gutuie, am găsit-o în ghetele acelea despre care ți-am vorbit,

s-a copt de sute de ori și tot mai stă de veghe în podul

de unde și-a rostogolit dorul în brațele tale.

[Chris]

coplesitor! :-*

[gina zaharia]

Sofia, oriunde e loc pentru o broderie de gânduri, cu atât mai mult în poezie!

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Gabriel!

[Sofia Sincă]

Amintiri adunate de prin timp, despre timp și sensibilități. În spațiul liric alături de luna mitică - martora cuvântului liric, cel ce-şi poartă propriile semnificaţii. Sacru copilăriei și fragilitatea sentimentelor ce năpădesc mintea, intesificând aceste semnificații până la absolut.

Frumos, candid!

Sofi

[gabriel cristea]

Minunat poem!