Bolero autumnal

[chindea maria elena]

*vibrează-ntre umeri mareea de stele*

 

 

hipnotice devin anotimpurile trăirii  

sângerează degete profane scormonind hulpave

în rana aripii frânte

pendulul humei se-ntoarce lăsând benevol tribut în capcană

din oglindă chip străin ademenește cu brațe fumurii

dunele eclozează la încheietura însingurării

moroi și fantasme

aritmic trasez căi de scăpare

din cuibul șoimului caravanele dorului de mine

fac harta oazelor

 

pecetea de zbor din pleoapă nu este opțională

piroanele înfig

întunericul în mine

cu frenezia disperării și-a ochiului alb

 

amenințată de scrumiri înainte de-a umple hambarele

schimb ades polii magnetici ai sinapselor

alienarea

(cârtiță harnică)

a forat tumori în carne când mi-am renegat identitatea

fie și-o clipă

 

pe scena poleită a vieții din jaruri se toarce ursita

sub reflectoare

machiajul ieftin al zilei se crapă

nuditatea doar înveșmântată în rouă nu rănește curcubeul

și va putea desface cu blândețe miezul nopții

să elibereze azurul

 

gem ceruri virusate pe centura spaimei de ne rătăcim

fără busola harului

 

atâtea veri secetoase

mi-au decalcifiat vertebrele eului

se poate să fi pierdut culoarul intrării în mine

o eroare de pilotaj rar întâlnită în aceste vremuri duhnind aspru a tehnică

și a teasc de efemeride

mi-a lăsat cicatrice un soare în frunte

 

culoarea lăsată pe tipsie de ursitoare a prins în gaică

prea multe nove și nici o rază

nu mi-a țesut hamac de odihnă la umbra

cuvintelor îmblânzite

 

de mi-ați veni în întâmpinare ochii mei v-ar turna in artere

oceane

 

din semințe galactice rodesc promisiunile celeste

semănătorul  scapă din traistă darul

visul este abisul reformat de țipătul stelelor din oase

     

 

vibrează arpegii pe coardele rugului  

misterul e greu accesibil fără o toamnă-n ataș

și sfinxul pe inelar

 

inima 

 

un Stradivarius pe care Vivaldi și-a agățat strugurii

după ce le-a sorbit mustul

 

 

[chindea maria elena]

Dragă Sofy, mi-aș permite să te contrazic parțial - versurile mele pătrund tot în realitate, aceea a celorlalte corpuri de lumină ale noastre și ale universurilor, aceea a spiritului, a sufletului, a corpurilor energetice! Grație lui Hatos, am descoperit și eu cum se cheamă genul de poezie pe care-l practic eu - poezie cuantică! Deci atingerile mele sunt ale aceleiași realități magice, doar perspectiva, fațetele diamantului, diferă! De când mă știu, altfel am palpat minunea vieții, deși doar întregul ne numără duhul! În rest nu fac decât să șlefuiesc modul de-a-mi prezenta viziunile, în dorința de împărtășire!! Această poezie, a fost una din cele trei pregătite ptr. concurs (Cine judecă țipătul curcubeului) între care am oscilat! Am ales bine sau rău, are puțină importanță! Bine că le-am scris!

Îmbrățișări!

Mari-Ela 

[chindea maria elena]

Mitică, venind de la tine, un artizan al versului clasic care arareori rezonezi cu versul alb, cuvintele de apreciere au altă greutate! Reverență!

[Sofia Sincă]

Magic, încântător... ucigător de încântător. Spiritul tău liric ne face să plutim undeva deasupra realității, tragismul tentei autumnale ce dorește să distrugă tot... devine ludic, stările devin din reale, abstracte. Și ne trimite în suprarealism, să ne încărcăm bateriile. Cum să reacționezi la asemenea metaforă?

mi-a lăsat cicatrice un soare în frunte

Plecăciune, Mari-Ela!

Sofy