Încerc să scriu ceva care să placă
sunt obosit şi-abia îmi mai ţin gândul între tâmple
privirile îmi atârnă printre gene ca nişte
frânghii de spânzurători, mâinile sunt moi
gesturile-s plastelină curată
nu-mi arde nici de iubire, nici de flori
de pupicuri, de nimicuri sau alte bizanterii,
gata, sunt foarte obosit de iubire
sau poate prea bătrân, câţiva ani în plus
dincolo de vârstă îţi pălesc avântul
vorbesc de iubire căscând între două şoapte
azi am auzit la radio ceva despre sărutul franţuzesc
spuneau că ăsta are miros de pătrunjel românesc
totuşi iubirea ca subiect nedezbătut între două vârste
provoacă dureri la genunchi
şi obligă picioarele să facă paşii mai mici
în felul acesta trecem mai greu dintr-un anotimp
în altul, avem timp să iubim şi să vorbim de iubire
până când ridurile ies în relief şi nu mai servim cină
înainte de ora tăcerii!
Adaugă un comentariu
Pupicurile bizanterii?Obosit de iubire? Nu prea cred! :))
Superb...
Încerc să scriu ceva care să placă
Sincer, cam puțină poezie în proza asta...
da Coza
Obosit de iubire? N-aș crede. Doar obosit, cred.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE