beția bunei veșnicii

[LUMINITA SCOTNOTIS]

 beția bunei veșnicii

 

la căpătâi am sfânt cuvântul prins în gând

prima lumină rând sau poate vrând nevrând

aici și eu în juru-ți nimicul pălmuit

sau plânsu-ți cuvântarea nimicul semuit

să se ridice-n spuma înfiorării tale

a mea cantare numa când vei păși pe vale

așa ca un târziu reînnodat de ape

tristețea care-o știu să se coboare-n harpe

până la liminare pe unde trec și cei

ce vin de sete mare să se deschidă-n ei

ajung la crâșma vie împinși de o făclie

să facă o beție de bună veșnicie

 

printre oglinzi departe aflați la un popas

de veacuri zbuciumate atât ne-a mai rămas

un zbor demult misterul absentelor scrisori

din mute lumi eterul albastrelor ninsori

din zboruri licitate sub piele-n semn de carte

să bem că tot ni-i parte de viață și de moarte

 

cârciumar de crâșmă vie mai toarnă-o poezie

să ne ciocnim nemie  în cupa din hârtie

voi mai dori să beau una sau cine știe

crâșmar și eu să dau într-o melancolie

și-apoi cu un cocteil  să ne trăim visarea

să ne-amețim de drumuri atât cât ține sarea

unul tare deocheat de ger fir pulverizat

un timp bun cu flori de măr alb curat metalizat

peste creierul meu mic îl trag până în buric

printre degete să-ți zic mai ies și din min-un pic

nu vă mai încrâncenați o să bem ca niște frați

și nu vă încețoșați din cei vechi mai demodați

un izvor de poezie nu seacă pe o hârtie

nici într-o carte târzie nici de-acum în ani o mie

asta-i viața cea mai lungă ce ne zboară pe o dungă

 zbor căzut în pană rugă ne mai toarnă sa ne-ajungă

din primăveri efemere în ierni lungi reci și stinghere

într-o tristă lungă vrere sa picur strop în vedere

 

dup-așa o mahmureală un citat de-o bănuială

c-as vrea să-mi îmbrac de gală jocul de sfera natală

legănat pe o petală de iluzie regală ca o vagă socoteală

în blestem matur de foc să vă cânt și să vă joc

de tot gândul cu noroc o bătută mai pe loc

și-oi mai bea o veșnicie de lumină-n lăcomie

dintr-o cupa din hârtie poezie poezie

dai citire muza-i vie să mă-nvie să mă-nvie

infinit pe buze ție strop din scumpa  mea  beție

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Cârciumarul... e Cârciumarul?

da Coza

[Sofia Sincă]

Beţie de cuvânt scris sub formă de baladă. O baladă modernă cu iz ancestral. Probabil aşa se îmbătau cu vers prin spelunci, poeţii singuratici şi cei de acum secole...

Admiraţie!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

          Prinși în beție ca intr-o binecuvântare. Mulțumim de vinu-ți bun!

[Vasilisia Lazăr]

crâșmar de crâșmă vie mai toarnă o poezie
să ne ciocnim nemie în cupa din hârtie
voi mai dori să beau una sau cine știe
crâșmar și eu să dau într-o melancolie

Superb!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

oricum ai face, draga Gerra, nu ai cum sa fugi de acesta betie! esti deja acolo. drag de tine si orgia noastra

[chindea maria elena]

"și-oi mai bea o veșnicie de lumină-n lăcomie" - parcă aş fi spus eu asta Luminiţa! La Orgia aceasta să mă chemi şi pe mine, draga mea! Vreo două butoaie vreau şi eu!!!! Drag, Gerra