Balada glumeaţă a preafrumoasei doamne Anne

[Ionel Mony Constantin]

 (în vechiul stil al Magistrului Francois Villon)

Închinare:

Era în Francia un han
În vechiul burg zis Oreane
Unde trăia frumoasa Anne
Cea cu un zâmbet diafan
Cu care-i fermeca pe cei
Ce adastau la pragul ei.
Şi ochi ca zarzărele verzi
De nu ştiai ce sa mai crezi
Când te-oglindeai în luciul lor
Simţeai cum te topeşti de dor.
Şi mai avea şi-un vin Merlot
Bun de să -l sorbi cu ea cu tot

Domniţa Anne
Din Oreane
În calea ei făcea covor
Din inima bărbaţilor
Şi le spunea râzând parşiv
Că dragostea-i un portativ
Pe care ea le va cânta
O noapte–ntreagă, ei să bea
Şi să se-ntindă la poveşti
Spunând cu vorbele lumeşti
Sorbind din vinul rubiniu
Stihuri ce numai ei le ştiu.

Întristare:

Am fost şi eu să beau la han
Unde isteaţa doamnă Anne
M-a fost lăsat fără un sfanţ
De am dormit o noapte-n şanţ
Cu mine când a încercat
Să vadă cât sunt de bărbat
Zadarnic fu, n-a reuşit
Cuprins de spaimă, am fugit
Sunt prea bătrân i-am spus să mai
Încerc să fur un măr din rai.

[gina zaharia]

Recitit-am cu plăcere! :))))

[Ion Lazăr da Coza]

Preaplecată plecăciune, poet june!

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumos, plăcut, umor, ironie - poezie.

Încântare!

Sofy

[Marcel Vişa]

haha, domnule Ionel, chiar asa usor ati abandonat "lupta"?

[Vasilisia Lazăr]

:)))))