Bântuită de talent (exerciţiu parodic după „SUSPECTĂ DE IUBIRE" de CAMELIA ARDELEAN)

[Ionel Mony Constantin]

SUSPECTĂ DE IUBIRE                                                         BÂNTUITĂ DE TALENT
Cândva eram suspectă de iubire,                                                         Cândva când mă credeam o scriitoare
Mesteceni alintam pe tâmpla lor,                                                        Postam poeme la calculator
Pluteam și-n vis cu aripi de condor,                                                   Le trimiteam pe  facebook tuturor
Eram un candidat la nemurire                                                              Nu mai mâncam, eram o scobitoare

Dormeam adânc pe margine de stele,                                                Mă îndopam,  bând sute de cafele
Mătasea lor celestă mă-nvelea,                                                            Doar câte-un „laic” mă mai înveselea

Iar cerul, veșnicia și-o ținea                                                                „Citit cu drag” în viaţă mă ţinea
La porțile luminii-n lanțuri grele.                                                       (Când se-ndurau tovarăşele mele)

Cu sufletu-n arest prin Carul Mare –                                                   Dar nu ştiam că-i  un manager care
O umbră înhămată la destin                                                                    Invidios pe marele-mi  destin
Și patimii colegă de festin,                                                                       S-a hotărât  cu ură şi venin
Țeseam iluzii-n dulcea-i închisoare.                                                    Talentul meu nativ să îl doboare

Dar ploaia, curcubeul mi l.a frânt                                            Cu cratime  călcând  pe viaţa mea                                                      
Cândva eram suspectă de iubire                                           Lovindu-mă cu semne de-ntrebare                                                     Lăsându-mă stingheră pe-un pământ                                 Poemele mi le-a făcut halva                                                            Redevenind expertă -n prohibire…                                     Şi pentru asta nu îi  dau iertare!                                                          
                                                                                                                      

[Camelia Ardelean]

:-)) Da, e tare!! E foarte reconfortant să vă avem printre noi, domnule IMC, așa ne mai descrețim și noi frunțile!

[Ionel Mony Constantin]

Şi pe mine m-a amuzat când am aflat-o la vremea ei:))

[Ion Lazăr da Coza]

„persoanele excluse sunt de faţă” Pe asta n-o știam, domnule IMC! :)))

[Ionel Mony Constantin]

Poate că" persoanele excluse sunt de faţă" ?

[Camelia Ardelean]

:-)))) Domnule IMC, e a treia poezie pe care mi-o parodiați, înseamnă că sunt o sursă de inspirație pentru dvs.! Mă simt flatată și mă bucur că această poezie a mea, care nu i-a "prea" plăcut d-lui da Coza, a fost totuși bună la ceva, respectiv v-a folosit dvs. drept muză! Înseamnă că nu am scris-o degeaba! :-) M-am amuzat copios, așa că dau și eu "un big LIKE"!!

PS 1: O mică sugestie: În strofa 4, vers 3, ca să nu ieșiți din ritm, ați putea schimba poeziile cu poemele!

PS 2: În poezia mea (originala), în strofa 4, versurile 1 și 2 sunt inversate!

[Ion Lazăr da Coza]

Cum „persoanele de față se exclud”, eu dau „un big LIKE”!